Idolatriile Vechiului Testament

Capitolul 1. Vechiul Testament - generalităţi

Vechiul Testament este prima parte a Bibliei creştine. Conţine cărţile Bibliei ebraice, deşi într-o ordine diferită, la care anumite Biserici adaugă şi alte cărţi, cunoscute ca apocrife sau cărţi deuterocanonice. În bibliile protestante, cărţile apocrife nefiind canonice pot fi adăugate într-o secţiune separată între Vechiul şi Noul Testament, în timp ce în alte biblii (de exemplu, în cele catolice ori ortodoxe), există apocrife plasate între cărţile protocanonice. În funcţie de conţinutul canonic al Vechiului Testament, protestanţii au 39 de cărţi, pe când ortodocşii au 44 de cărţi biblice.

1.1 Istorie

Conform istoricilor Bibliei, Revelaţia divină s-a transmis în principal prin cuvânt, şi a început să fie pusă în scris abia după secolul VIII î.Hr., când societăţile regatelor Iuda şi Israel încep să se alfabetizeze. Procesul de punere în scris a tradiţiei religioase a vechiului Israel se accelerează în secolul VII î.Hr., aşa încât la momentul exilului evreilor în Babilon (597 î.Hr.) cele mai multe cărţi ale ceea ce numim azi Vechiul Testament erau deja scrise.

Unele scrieri însă (precum cărţile Macabeilor au fost scrise mai târziu, adică între secolul V şi II î.Hr.

Vechiul Testament prezintă istoria unui popor – poporul evreu. La început se vorbeşte de facerea lumii, de Paradis, Adam şi Eva şi păcatul originar, potopul şi Noe. Istoria poporului evreu începe cu Avraam, şi Sara. El se pregăteşte să se îndrepte spre ţara promisă Canaan. El încheie cu Dumnezeu un pact denumit Vechiul Legământ (de aici şi denumirea dată acestui capitol al Bibliei – Vechiul Testament).

Din cauza foametei poporul evreu se îndreaptă spre Egipt de unde este eliberat de Moise. Acesta nu ajunge în Ţara Făgăduinţei ci Iosua este cel ce îşi conduce poporul aici. Tot Iosua este cel ce distruge cel mai vechi oraş din lume – Ierihon.

Regele David stabileşte capitala la Ierusalim. Solomon este regele în timpul căruia regatul Israel ajunge la maxima înflorire. După acesta urmează o scindare a regatului în Israel şi Iudeea. Ierusalimul este cucerit de babilonieni şi evrei sunt nevoiţi să plece în pribegie. Ezdra îi aduce în ţară şi se revine la statutul anterior fără a mai fi atins nivelul anterior.

Vechiul Testament este împărţit în mod diferit, în funcţie de religia care îi acordă atenţie. Spre exemplu, la iudei sunt trei cărţi:

- Tora (cele cinci cărţi ale lui Moise);

- Profeţii (Nebihim);

- Scripturile (Ketubim)

Toate trei formează Biblia Ebraică sau Tanakh.

Cum spuneam anterior Vechiul Testament nu trebuie înţeles în sensul strict istoric. Avem multe mituri şi legende în cuprinsul său precum Sodoma şi Gomora, Potopul şi Noe, distrugerea Ierihonului de către Iosua(legende cuprinse şi în alte culturi din spaţiul Orientului Antic)(Biblia , 1989).