Necesitatea unui Cod Deontologic al Misionarului în Contextul Modern

PREFAŢĂ

Lucrarea de faţă este o chintesenţă a colaborării pe parcursul a patru ani de studiu, cu minunaţii profesori pe care i-am avut. Ea reprezintă o încununare a cunoştinţelor acumulate prin grija şi dragostea nemărginită a Dumnezeului nostru preaiubit, căruia doresc să îi mulţumesc din toată inima, dedicându-I în totalitate viaţa mea.

Realizarea proiectului a fost posibilă doar cu ajutorul unor persoane deosebite care m-au încurajat şi susţinut pe tot parcursul perioadei în care acest proiect a fost scris. În acest sens, doresc să mulţumesc grupului profesoral de la Facultatea de Teologie Baptistă din Bucureşti, pentru că, fără implicarea şi devotamentul dumnealor, fără încurajarea şi susţinerea dumnealor, acest proiect nu ar fi existat.

În al doilea rând, doresc să mulţumesc Conf. univ. Dr. Otniel Bunaciu, care a fost coordonatorul acestei lucrări, pentru timpul acordat şi efortul depus, pentru îndrumarea şi încurajarea pe care mi le-a oferit.

De asemenea, aş dori să îi mulţumesc încă o dată lui Dumnezeu, Cel care ne-a chemat la lucrarea Sa şi care ne echipează şi ne învredniceşte să o ducem la îndeplinire, pentru harul Său revărsat asupra mea şi pentru călăuzirea Sa în scrierea acestei lucrări. Lui îi este dedicată această lucrare, spre lauda Numelui Său cel sfânt.

Dedic această lucrare tuturor celor chemaţi la slujire de către Dumnezeul Cel Preaînalt, sperând ca ea să fie de un real folos pentru toţi cei care sunt în slujba lui Dumnezeu.

1. INTRODUCERE

1.1 Justificarea teoretică a temei

Fiecare creştin cunoaşte foarte bine versetele din Matei 28:19-20, care mai sunt numite şi “Marea trimitere”. Auzim des, de la amvoanele bisericilor că trebuie să mergem şi să ducem Vestea Bună celor pierduţi. Şi mulţi răspund acestei chemări. Întâlnim tot felul de oameni dornici să ducă Evanghelia celor care nu au fost încă atinşi de ea, dornici să meargă şi să împlinească această Mare Trimitere… Şi ne uităm apoi la lucrarea multora dintre ei şi vedem de multe ori eşecuri şi mărturii stricate, lucrări începute şi neterminate, abandonate. Este trist, dar este un lucru cât se poate de real în ziua de azi. Azi, slujitorii Dumnezeului celui viu sunt acuzaţi de practicarea favoritismului în biserică, de corupţie şi lăcomie, de adulter şi nepăsare.

Uitându-mă la toate aceste realităţi, văzând cum lucrarea lui Dumnezeu nu propăşeşte din cauza slujitorilor Săi, din cauza comportamentului lor, am înţeles că lucrătorii, misionarii au nevoie de un cod deontologic, aşa cum au toate celelalte profesii laice, o “carta alba”, un ghid care să le prezinte câteva standarde de comportament, câteva principii şi modele de conduită pe care trebuie să le adopte fiecare misionar.

Domnul Isus însuşi a petrecut mult timp învăţându-i pe ucenicii Săi cum să se poarte în societate, prezentându-le standardele Împărăţiei şi arătându-le că cetăţenii Împărăţiei trebuie să fie diferiţi din punct de vedere comportamental de oamenii acestei lumi. Credinţa şi comportamentul nostru face diferenţa dintre noi şi ei, de aceea este important să ştim cum să trăim, ce principii să urmăm şi ce standarde să împlinim în trăirea noastră pe acest pământ.

Misionarii şi lucrătorii, mai mult decât un creştin obişnuit, ar trebui să constituie exemple demne de urmat în ceea ce priveşte comportamentul în lume. Ei ar trebui să poată spune, aşa cum spunea apostolul Pavel: “călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”

Prezenta lucrare se doreşte a fi un ghid pentru lucrători şi misionari, un ajutor în ceea ce priveşte conduita cerută de Dumnezeu celor ce Îl slujesc. Lucrarea este structurată pe patru capitole, ficare capitol constituind o încercare de a prezenta relevnţa şi necesitatea formulării unui cod deontologic al misionarului, alcătuit conform principiilor etice prezentate în Sfânta Scriptură.

Primul capitol abordează o tematică introductivă, prezentând terminologia şi accepţiunile subiectului tratat. Capitolul tratează, de asemenea, importanţa, implicaţiile şi scopul codurilor deontologice, atât în contextul social creştin, cât şi în contextul social secular.