Patriarhul Justinian Marina - omul potrivit la timpul potrivit

În ciuda faptului că Patriarhul Justinian Marina a fost numit de către unii în mod denigrator „patriarhul roşu”, a purtat povara cea mai grea a Bisericii din întreaga ei istorie, atunci când se punea în discuţie chiar problema existenţei ei instituţionale. A fost pentru prima dată în istoria ei când Biserica a fost nevoită să se confrunte cu politica ideologică materialist-dialectică a unui stat republican ateu, care avea ca ţel anihilarea totală a oricărei forme de manifestare religioasă în societate.

Pe parcursul lucrării su fost cercetate numeroase şi variate aspecte. Unul însă a preocupat în mod deosebit: dacă Patriarhul Justinian a fost în toată povestea dureroasă a comunismului românesc un simplu element de decor, o unealtă sau a avut într-adevăr o strategie personală, care a fost aceea şi în ce măsură a putut influenţa mersul evenimentelor.

Deja după revoluţie, în diversele mărturii ale contemporanilor şi foştilor colaboratori ai patriarhului au apărut elemente care îndreptăţeau ideea că acesta a avut, într-adevăr o strategie, prin intermediul căreia credea că poate salva Biserica Ortodoxă de asaltul comunist.

Mulţi s-au îndoit de aceste mărturii, considerându-le încercări a posteriori de justificare a unor fapte „penibile” din trecut, fără să se întrebe de ce ele sunt aşa de multe şi de diverse, provenind de la persoane care în mod cert nu „s-au vorbit” una cu cealaltă.

Marea surpriză a constat în faptul că după deschiderea arhivelor fostei Securităţi, documentele din dosarele poliţiei politice comuniste confirmau, în cea mai mare parte, „justificările” colaboratorilor patriarhului Justinian.

Deşi răuvoitorii l-au numit imediat după alegere „Patriarhul Roşu”, a dovedit repede că în slujirea sa patriarhicească este călăuzit de un singur gând: „Acela de a sluji lui Dumnezeu, de a sluji Mântuitorului Iisus Hristos cu cât mai multă vrednicie” A câştigat astfel încrederea preoţilor şi a credincioşilor Bisericii noastre, care l-au urmat vreme de aproape 30 de ani cu încredere plină de dragoste, având siguranţa că Părintele Patriarh Justinian conduce Corabia Bisericii cu vrednicie spre limanul mântuirii, fără să se teamă de prigoana forţelor întunericului.

Odată, a făcut o rugăminte preoţilor la sărbătorirea numelui său, cu care ocazie le-a spus: „Vă rog să nu încetaţi a vă ruga pentru Noi, fiindcă în cugetul Nostru, Noi suntem împăcaţi, căci tot ce am făcut, pentru Biserică am făcut”.

Primind să meargă „pe calea cea plină de spini şi de greutăţi a Patriarhiei” , Părintele Patrarh Justinian „a călăuzit Biserica noastră în vremuri nespus de grele, ca un adevărat păstor după pilda Mântuitorului” , încredinţat fiind că „cine ascultă glasul Scripturii şi al Tradiţiei patristice nu se va afla niciodată în afară de graniţele adevărului”.

Preotul Ioan Marina

În anul 1901, la 22 februarie vedea lumina zilei fiul plugarilor Marin şi Elena Marina din satul Suieşti, com Cermegeşti, judeţul Vâlcea, care a primit la botez numele de Ioan.

Elena Marina se tragea dintr-o veche familie de preoţi şi de la ea copilul Ioan a dobâdit cele dintâi cunoştinte ecclesiale.

A urmat cursile Şcolii Primare în satul natal, arzand de dorul sfânt al slujirii sfântului altar şi având o înclinare nativă spre învăţătură a intrat la Semianrul Sfîntul Nicolaie din Ramnicul Vâlcea în anul 1915, pe care, la absolvit în anul 1923.

Distngându-se printre colegii săi ca unul ce iubea izvorul nesecat al tradiţie patristice ce ii era călăuză în viaţa duhovnicească pe care o trăia intens.

În acelaş an primeşte şi diploma de învăţător, începandu-şi activitatea învăţătoarească la Şcoala Primară din localitatea Olteaca Judeţul Vâlcea.

În anul 1924 tânărul Ioan se căsătoareşte cu Lucreţia Popescu, şi este hirotonit preot pe seama Parohiei Băbeni, judeţul Vâlcea.

În satul Babeni, Vâlcea a fucţionat ca învăţător şi preot vreme de câşiva ani, luminâd minţile tinerilor şi călăuzind sufletele enoriaşilor spre mântuire.

Începând cu anul 1925 urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde a obţinut licenta în anul 1929.

În tipul studenţiei nu a renunţat sa-şi îndeplinească cu râvna îndatoririle de preot şi învatăţător.