Pedagogia crestin-ortodoxă

INTRODUCERE

Pedagogia crestin-ortodoxă e o lucrare a Părintelui Mihail Bulacu apărută pentru prima oară la Bucuresti, în anul 1935. Părintele Mihail Bulacu s-a născut în 1898 în Lapusata, judetul Vâlcea si a decedat în Bucuresti, la 24 mai 1985. A studiat la Seminarul ,,Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea si la Facultatea de Teologie din Bucuresti, unde obtine licenta si doctoratul. A făcut deasemeni studii de specializare în Pedagogie, Catehetică si Omiletică la Facultătile de Teologie catolică si protestantă din Strasbourg. A fost, pe rând, directorul Cancelariei Episcopiei Râmnicului, preot la catedrală si profesor la Seminarul „Sfântul Nicolae” (1923-1924), profesor de Teologie practică la Academia teologică din Oradea (1926-1929), consilier cultural, preot la Biserica „Sf. Elefterie” din Bucuresti, consilier cultural la Arhiepiscopia Bucurestilor (1933-1939), profesor de religie la Seminarul Pedagogic din Bucuresti (1930-1938 si 1942-1944), docent la Facultatea de Teologie din Bucuresti pentru catedra de Catehetică si Omiletică (1936-1938), profesor titular de Catehetică si Pedagogie religioasă la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti (1948-1952).

Lucrările publicate ale părintelui Mihail Bulacu sunt extrem de variate; totuşi, se poate intui un numitor comun, un interes continuu, ridicat la nivel de ştiinţă, faţă de cum se ajunge creştin. Din această perpectivă, „Pedagogia creştin-ortodoxă” însumează toate cercetările, sub forma unui adevărat tratat, de o înaltă ţinută universitară. Modul riguros de structurare al capitolelor, discursul argumentat se îmbină perfect cu ştiinţa profesorului de a explica cu maximă claritate noţiunile folosite, cartea fiind astfel accesibilă şi oricăror cititori, fără o pregătire adecvată.

Editia de fată este o retipărire, cu îndemnul si sfătuirea Părintelui Arsenie Papacioc, în 2009, la Editura Scoala Brâncovenească, Constanta. Cartea este o încercare a autorului, asa cum însusi spune în prefată, de a arăta care sunt lacunele educatiei actuale si mijloacele de remediere, întrucăt educatia crestină a tineretului a devenit o adevărată problemă. Structurată pe nouă capitole, lucrarea arată istoria pedagogiei crestine, mersul ei, dar si adevărata sa pozitie în cultul Bisericii Ortodoxe. Pedagogia crestină ortodoxă, spune autorul, ne oferă sursele cele mai competente pentru educarea crestină a sufletului omenesc, ca pedagogie ce integrează în cadrul ei de actiune principiile si duhul crestinismului primar, stabilite în catehumenatul ortodox patristic. Ea singură poate ridica sufletul printr-o temeinică educare, la înăltimea caracterului crestin. Pedagogia crestin ortodoxă explică în chip clar si practic rolul cel mare al Bisericii crestine ortodoxe, de a forma pe adevăratii crestini.

Capitolul I: Crestinismul si pedagogia

Acest prim capitol, cu cele 6 subcapitole (Crestinism si educatie, Pedagogia si educatia crestină, Pedagogia crestină, Pedagogia crestină patristică, Actualitatea pedagogiei crestine ortodoxe si Pedagogia crestin ortodoxă în Bisericile ortodoxe nationale vecine) încearcă să stabilească, în cadrul larg al pedagogiei, legăturile dintre crestinism si pedagogie, punctele de contact dintre acestea. Din istoria filosofiei ne-am putut convinge că nici un sistem de morală filosofică n-a putut satisface cerintele sufletului omenesc de a-l îndruma către cel mai înalt ideal, satisfăcându-l si respectându-l. Singur crestinismul, nu ca sistem filosofic, ci ca descoperire de ordin divin, a putut fi recunoscut si de pedagogia stiintifică ca având puterea de a emana cel mai reusit sistem de educatie al sufletului omenesc. Crestinismul poartă în sine germenul primatului spiritual, al dinamismului uman, al colaborării gratiei divine cu libertatea morală si al deplinei transformări a fiintei omenesti, începând de la interiorul psihic.

Primul cuvânt pe care-l rosteste Mântuitorul Hristos către Sfintii Apostoli este „faceti ucenici” adică este piatra fundamentală pe care Crestinismul o pune pedagogiei crestine în general. Pregătirea pentru legătura neîncetată a unei vieti împreună cu Hristos, aducătoare de roade superioare unei vieti crestine, formează spiritul pedagogiei crestine, care a stat si la baza catehumenatului crestin. Această renastere spirituală crestină este una din laturile esentiale ale pedagogiei crestine.

Crestinismul cuprinde în sine toate elementele si principiile fundamentale ale celui mai desavârsit sistem de pedagogie. Între crestinism si pedagogie, nu este numai o legătură armonică, dar crestinismul oferă pedagogiei cele mai înalte surse, ca dintr-o adevărată pedagogie divină, ele se îmbină spre a da noua structură a pedagogiei crestine. Pedagogia ca stiintă a educatiei nu s-a putut dispensa de latura morală si religioasă crestină a educatiei. Clement Alexandrinul în „Pedagogul” dă definitia pedagogiei crestine. El spune că pedagogia e educatia copiilor, după însusi numele pe care îl poartă (pais=gr. copil, agogia= a conduce, a educa). Căci toti suntem numiti copii după cuvintele Sfintei Scripturi. Pedagogul este însusi Domnul nostru Iisus Hristos.