Pedagogia răbdării necazurilor în operele Sfinților Trei Ierarhi

Preambul

Referindu-ne la noţiunea de necaz, în „Dicţionarul Limbii Române moderne” găsim următoarele definiţii:

1.Necaz-supărare, amărăciune, suferinţă.La necaz-în momente de supărare;într-un moment critic, în primejdie.Neajuns, neplăcere, impas.

2.Mânie, furie, ciudă, pică.

Local, prepoziţia „În necazul (cuiva )”-cu intenţia de a supăra (pe cineva).

Expresia „A avea necaz (pe cineva )”- a fi supărat (pe cineva ), a purta (cuiva ) pică.

„A-i fi (cuiva ) necaz”- a-i fi ciudă , a-i părea rău (de ceva ).

„A (-i ) face (cuiva ) în necaz – a supăra (pe cineva ) intenţionat.

Deci oricum am privi lucrurile, observăm că noţiunea de necaz se leagă cel mai mult de cele de : supărare, suferinţă, primejdie.Şi toate acestea sunt în legătură cu persoana umană.Să spunem deci, că necazul nu-i poate fi atribuit decât persoan

ei umane , care-l conştientizează şi care îl simte în toată plinătatea lui.Dar să vedem acum şi soluţiile teologiei ortodoxe în vederea răbdării necazurilor.

Întreaga Sfântă Scriptură este o carte de pedogogie a răbdării necazurilor.

Începând cu Cartea lui Ion, care isoriseşte viaţa unui om ce s-a făcut pildă de răbdare , Sfânta Scriptură înţesată cu îndemnuri la răbdarea necazurilor.

În Vechiul Testament

La II Paralipomena 1, 5, 7, se spune: „Dar voi înstăriţi-vă şi să nu vă obo

sească mâinile, pentru că veţi avea plată pentru faptele voastre!”

Mai departe , la Pilde 14,14 Dumnezeu încurajează prin gura lui Solomon:

„Nelegitimul se va sătura de caile sale şi omul bun de roadele sale, îndemnându-ne la răbdare , apoi, la 18, 20: „Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce da buzele lui se îndestulează” îndemnându-ne la muncă.

La Isaia 3,10, se spune: „Fericit omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui” îndemnându-ne mintea la răsplata de dincolo.”

Mai departe la 11,4: „Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară.Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui îl va omorâ pe cel fară de lege ”, înfricoşându-ne la răbdare cu frica de pedepse.

Apoi la 58, 8 , ne arată răsplata răbdării: „Atunci lumina te va răsari ca zorile şi tamăduirea sa se va grăbi.Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.”

La Daniel 12,12: „Fercit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute trei zeci şi cinci de zile.”La Înţelepciunea lui Solomon 2,12 se spune :

„Să vânăm pe cel drept , fiindcă ne stinghereşte şi se importiveşte ispravilor noas

tre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cu m am fost învăţaţi în copilărie”, arătând ura duşmanilor (diavolilor şi oamenilor răi ) împortriva dreptului ce rabdă necazurile.

Psalmii sun plini de mângâieri pentru răbdare.Astfel în psalmul 36, se spune: „Şi va scoate ca lumina dreptatea şi va judeca ca lumina de amiază” arătând rasplata de dincolo a răbdării.

Iar Psalmul 71,4 continuă: „Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitori”, arătând că cei ce au fost săraci sau clevetiţi sau în orice fel prigoniţi vor avea milă de Domnul.

În Noul Testament, Mântuitorul spune direct că răbdarea necazurilor e cheia mântuirii.

Astfel la Matei 10,22 El spune: „Şi veţi fi măriţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela va mântui”, sfinţii Evangheliţi punând tocmai în evidenţă importanţa virtuţii răbdării.

La Luca 21, 19 Mântuitorul spune : „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”Mântuitorul spune cu alte cuvinte acelasi lucru .Oare de ce subliniază Mântuitorul necesitatea răbdării necazurilor.