Preotia

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Preotia.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ion Marin

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Religie

Cuprins

INTRODUCERE 1
I. PREMISE PRESINAITICE ALE PREOŢIEI 2
II. PREOŢIA ŞI SEMINŢIA LUI LEVI 4
A. DE LA RĂZBUNARE LA MIJLOCIRE 4
B. CHEMAREA 4
C. LEGĂMÂNTUL ŞI PREOŢIA 5
III. PREOŢIA AARONIŢILOR VIZAVI DE PREOŢIA LEVITICĂ 5
A. LEVIŢII ŞI PREOŢIA AARONICĂ 5
B.MARELE PREOT ŞI PREOŢIA AARONICĂ 6
IV. PREOŢIA AARONICĂ ASPECTE TEOLOGICE ŞI LITURGICE 7
A.CHEMAREA PREOŢEASCĂ 7
B. CONDIŢIILE ŞI CONSACRAREA ÎN PREOŢIE 8
C. ASPECTUL TEOLOGIC AL PREOŢIEI 9
D.ASPECTUL LITURGIC AL PREOŢIEI 10
E. ALTE ÎNDATORIRI 12
V. PREOŢIA DE LA JUDECĂTORI LA NEEMIA 13
A. PREOŢIA ŞI JUDECĂTORII 13
B. PREOŢIA AARONICĂ LA RĂSCRUCE 13
C. REFORMA LITURGICĂ A LUI DAVID ŞI SOLOMON 14
D. PREOŢIA ŞI CELE DOUĂ REGATE 14
E. PREOŢIA ŞI APOSTAZIA 14
F. PREOŢIA ŞI PROFEŢII. REFORMELE SPIRITUALE 15
VI. PREOŢIA ÎN TIMPUL NOU TESTAMENTAL 16
VII. ISUS ŞI PREOŢIA UNIVERSALĂ 18
CONCLUZII 20
BIBLIOGRAFIE 20

Extras din document

INTRODUCERE

Atunci când omul a căzut în păcat, în dragostea Sa nemărginită, Dumnezeu a hotărât să includă în planul de mântuire un sistem de închinare ilustrativ, cu rolul de a conştientiza pe omul căzut de gravitatea stării sale şi să-i atragă atenţia asupra lui Isus Hristos Salvatorul, cel care avea să fie întruchiparea acestui întreg complex ceremonial compus din sărbători sfinte, locuri sfinte, timp sfânt, oameni sfinţiţi chemaţi pentru o anumită lucrare sfântă.

Modelul liturgic pe care Dumnezeu l-a lăsat, era coordonat de oameni dedicaţi, chemaţi de El la o lucrare deosebită: slujba preoţiei. Preotul era chemat să menţină spiritualitatea casei, a cetăţii, a tribului, a naţiunii în care se afla pentru a îndeplinii atribuţiile cultice de mediator între Dumnezeu şi om, între sfinţenie şi dorinţa după sfinţire, să înveţe pe popor legea lui Dumnezeu şi rânduiala din cadrul sistemului religios, să dezvolte teologia închinării la Dumnezeu, să ofere un model de religiozitate de dorit de către întreg norodul, să judece poporul pentru Dumnezeu, să ofere binecuvântare şi garanţia iertării prin jertfa adusă. Practic, odată cu trecerea timpului, paradigma slujirii preoţeşti a suferit schimbări majore, unele elemente răspunzând unor noi conjuncturi, altele pierzându-şi semnificaţia şi valoarea; totuşi pilonii de bază s-au păstrat ei fiind în strânsă legătură cu Sanctuarul, modul de închinare reglementat de Dumnezeu şi răspunsul variabil al omul.

În accepţiunea biblică preotul este persoana care provine dintr-o familie sau castă cu o chemare specială, destinată oficierii ritualurilor simbolice ale sistemului ceremonial.

În lucrarea de faţă încerc să surprind în mod subiectiv din perspectiva istorico - biblică, preoţia aaronică în sistemul ceremonial ebraic, şi dinamica istorică a acesteia de-a lungul timpului.

Dedic această lucrare bunicului meu Avraam-Nicolae Lascu.

I. PREMISE PRESINAITICE ALE PREOŢIEI

Aşa cu aminteam în introducere, păcatul a creat un zid despărţitor între Dumnezeu şi om, între sfinţenie şi înclinaţia păcătoasă. Remediul imediat a fost prezentat şi pus în funcţiune: Isus Hristos, Creatorul însuşi avea să plătească preţul neascultării lui Adam. El avea să se întrupeze, să se amestece printre oameni, să-şi dea viaţa pentru salvarea umanităţii. Dar până la coborârea Sa, avea să existe un substituent, o jertfă care să atragă atenţia asupra problemei păcatului şi asupra lui Isus – Mielul lui Dumnezeu. Fiind o jertfă şi un oficiant al ei, putem afirma că acestea au fost premisele preoţiei, primul preot fiind chiar Dumnezeu care instruit pe Adam cu privire la necesitatea, rolul şi proiecţia simbolică a jertfei.

Dacă este să ne referim strict la preoţie, la sistem în sine, slujba de preot şi mijlocirea preoţească au apărut odată cu instituirea Sanctuarului în pustie la 2500 de la Adam.

Putem aminti de aspectele presinaitice ale preoţiei, întru cât avem de a face cu un ritual de jertfă, cu simboluri, cu o formă de religie care deşi simplă în teologia şi practica ei avea o ţintă precisă şi o practică obligatorie, organizată.

În acest sens, Adam după ce a fost instruit de Dumnezeu, avea să devină preotul familiei sale, transmiţând către generaţiile ulterioare aceasta. Iniţial preoţia era deschisă fiecărei persoane în parte, urmaşi lui Adam, atât Cain cât şi Abel aveau să aducă jertfe Gen. 4:3,4 ulterior doar întâiul născut la moartea tatălui avea să preia sarcina spirituală, iar mai apoi doar seminţia lui Levi şi din tribul lui Levi doar familia aaroniţilor.

„La început, capul fiecărei familii era considerat conducătorul şi preotul familiei. Mai târziu când oamenii s-au înmulţit pe pământ, bărbaţi numiţi de Dumnezeu au îndeplinit acest serviciu solemn al aducerii jertfelor pentru popor, în amintirea păcătoşilor, sângele victimei trebuia asociat cu sângele lui Hristos.”

Suntem surprinşi că în genealogia biblică sunt luaţi în consideraţie – statistic vorbind, atât în Pentateuh cât şi în Evanghelii, doar întâii născuţi în linie directă ereditară, între Adam şi Aaron fiind doar două excepţii: Set în locul lui Cain şi Iacov în locul lui Esau.

Fisiere in arhiva (1):

  • Preotia.doc