Preoția

Capitolul I

1. Introducere

Conceptul de Har preoţesc în teologia ortodoxă şi neoprotestantă.

Conceptul de Har preoţesc în teologie, reprezintă unul din conceptele importante pentru înţelegerea eclesiologiei, soteriologiei şi a doxologiei creştine.

Preoţia a fost iniţiată de Dumnezeu, cu un scop precis, în unica instituţie divină existentă – Biserica. Astfel că, plecând de la această premiză putem afirma că abordarea conceptului de Harofor (har Preoţesc) invocă anumite jaloane teologice esenţiale, precum şi o imagine clară asupra mutaţiilor survenite în evoluţia teologiei de-a lungul istoriei, care au implicaţiile de rigoare în cele trei domenii: eclesiologie, soteriologie, doxologie şi în escatologie (atât ca disciplina academică cât şi ca destin al indivizilor). Prin urmare, nu este vorba de un demers istoric, ci de un inventar clar şi limpede al problemelor urmând arhitectura planului unei dogmatici clasice.

Al doilea aspect al acestei lucrări, este cel care nu priveşte subiectul atât ca un concept, ci, mai mult ca o problematică teologică. Două elemente sunt importante pentru studiul nostru: scrierile teologice şi spaţiul liturgic, eclesial. Despre primul s-a amintit atunci când s-a făcut iniţierea în dogmatică, iar cel de al doilea vizează mai mult problemele teologice ce apar în urma înţelegerii subiectului ca un concept dogmatic. Dacă spaţiul liturgic a fost întotdeauna o forţă de coeziune a teologhisirii, atunci, el a fost cadrul în care învăţătura a fost atât păstrată, filtrată cât şi promovată într-o formă liturgică. Dar acest lucru nu a scutit eclesia de anumite probleme. În cazul nostru putem menţiona că anumite perspective teologice îşi au repercursiunile în înţelegerea mai multor concepte de bază. Altfel spus, Harul Preoţesc este unul din elementele de la care pornesc toate acţiunile şi facultăţile întregii instituţii divine, Biserica. Importanţa şi valabilitatea anumitor acte din mediul eclesial vor fi concepute în măsura în care înţelegem acest concept, în măsura în care definim conceptul de Preot, vom adopta anumite aspecte eclesiale, modul în care vom defini conceptul de Har, ne va ajuta să distingem dimensiunea harică a eclesiei, vom observa anumite acţiuni şi definiri ale preoţiei.

În teologia ortodoxă, Biserica nu este o Biserică a preoţilor sau a laicilor ci, este structurată în ierarhie şi laici. Hirotonia în preoţie are un aspect mai mistic care îşi are rădăcinile în Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Ea este caracterizată de un element structuralist în care preotul este o parte a ierarhiei.

În teologia protestantă înţelegerea conceptului de Preoţie este complet diferită. Aici nu putem discuta despre o preoţie purtătoare de har, deoarece atât înţelegerea aspectului haric, cât şi a conceptului de preot este mult diferită datorită unei epistemologii şi a unei hermeneutici scripturale specifice.

În rezumat, iniţierea acestui studiu în urmărirea şi analiza acestei teme atât ca şi concept cât şi ca problematică, cu implicaţiile evidente, indică spre importanţa unei analize academice şi actualizarea unor discuţii teologice. Atât în teologia ortodoxă cât şi în cea protestantă, preoţia este elementul distinctiv pentru spaţiul eclesial şi învăţăturile doctrinare. În spatele sistemului de analiză a acestei lucrări se află o structură organizatorică importantă. 1) abordarea problematicii în contextul general, istoric- urmărind bazele biblice ale preoţiei; perioada bisericii primare şi apoi aspecte şi practici din perioada patristică. 2) raţionamentul perspectivei ortodoxe, preotul ca transmiţător şi mediator între Dumnezeu şi Biserică. 3) Concepţia protestantă, preoţia universală a slujitorilor din Biserică. 4) Observarea echilibrată a problematicii cu concluziile şi evaluările necesare. Ca rezultat final, lucrarea se doreşte a fi o articulare a dogmelor liturgice din cele două Biserici, articulare a credinţei creştine.

2. Scop, teză şi metodă

Această lucrare va încerca să ofere o expunere descriptiv – comparativă, a conceptului de Harofor - har preoţesc. Altfel spus, acest studiu are ca scop să urmărească înţelegerea acestui subiect de către Biserica Ortodoxă şi Protestantă. Teza preliminară are ca scop scoaterea în evidenţă înţelegerea acestui concept precum şi dezaprobarea acuzei adusă slujitorilor Bisericii Protestante că nu ar deţine şi nu ar avea har.

Din punct de vedere metodologic, structura generală a acestei lucrări este o analiză teologică a conceptelor, fiind urmată de perspectivele dogmatice ale subiectului propus. Pentru a ne aprofunda şi a clarifica cât mai mult subiectul, vom analiza doar gândirea celor mai importanţi teologi, a acelora care reprezintă şi exprimă specific opinia Bisericii. Aceasta nu implică intenţia de a epuiza acest subiect în întregime. Prin urmare, deoarece scopul general al lucrării este de a prezenta şi analiza, critic acest concept, în studiul de faţă nu se va încerca plasarea unor presupoziţii sau trasarea ideilor unor teologi nesemnificativi. Principalele idei ale conceptului de preoţie sunt tratate paralel, împreună cu implicaţiile lor într-o expunere care este urmată de evaluare şi concluzii generale.