Providența Divină

INTRODUCERE

După invăţătura creştină, Dumnezeu a creat lumea din nimic,căci însuşi termenul a crea( în ebraică bara), prin care se arată activitatea lui Dumnezeu în raport cu lumea, înseamna a duce ceva de la nefiinţa la existenţă. Această învăţătură despre creaţie se bazează pe revelaţia Dumnezeiască şi îşi are temeiul atât în Noul Testament cât şi în Vechiul Testament.

Spre deosebire de iudaism îi crestinism, celelalte religii şi sisteme filosofice susţin alte concepţii cu privire la originea lumii.

Principalele concepţii sunt:

a) panteismul crede ca Dumnezeu şi lumea alcătuiesc o singură realitate, în sensul ca esenţa lumii este Dumnezeu sau că lumea emană din Dumnezeu. Concepţia panteistă a fost susţinută de religile şi filosofiile păgâne, iar în timpurile moderne de filosofi precum: Spinoza, Hegel şi multi altii. Exemplele de panteism sunt, în general, filosofiile şi credintele din zilele noastre.

b) dualismul afirmă că există două principii veşnice: Dumnezeu şi materia, deci Dumnezeu a creat lumea din materia veşnică. Acest sistem conţine o ambiguitate evidentă, pentru că vrea să egaleze două principii opuse, Dumnezeu şi materia.

c) materialismul consideră că există un singur principiu vesnic care este materia. Dumnezeu nici nu există, spiritul fiind numai expresia materiei evoluate. Materialismul aşa cum apare astăzi se datorează evolutiei materiei, acesta mai poate fi numit şi evoluţionism.

Concepţia creaţionistă creştină, cea adevărată este constituită din urmatoarele puncte principale:

1. Lumea, atât cea spirituală (nevăzută) cât şi cea materială (văzută), a fost creată de Dumnezeu din nimic prin voinţa Sa şi din iubire, conform textului biblic: „El a zis şi s-a făcut , El a poruncit şi s-a zidit” . Facerea lumii coincide cu apariţia timpului prin urmare, având un început, nu e veşnică şi va avea un sfârşit într-o formă oarecare. Întrucât Dumnezeu este veşnic planul de creare a lumii a existat din veşnicie, în Dumnezeu. Tot ce există a fost creat de Dumnezeu, lumea este o creatură bună conform textului biblic: „ Şi a văzut Dumnezeu că toate câte a făcut erau bune foarte” .

2. Dumnezeu a creat lumea potrivit planului său de veşnicie, acest plan cuprindea şi scopul pentru care lumea a fost creată. Acest scop poate fi privit din două puncte de vedere:

• al Creatorului;

• al creaturii.

Din punct de vedere al Creatorului, lumea a fost concepută pentru ca Dumnezeu să-şi manifeste perfecţiunile Sale, atotputernicia, bunătatea şi iubirea Sa, căci întraga creaţiune este o manifestare a desăvârşirii, atotputerniciei şi bunătăţii lui Dumnezeu.

Din punct de vedere al creaturii, Dumnezeu a voit să-i împărtăşească acesteia bunătăţile sale, în mod special omului binele şi fericirea.

După teologia ortodoxă harul este implicat chiar în actul creator, nu se concepe lipsa harului, căci acesta ar însemna o alterare distructivă a naturii care echivalează cu a doua moarte din Apocalipsa.