Recuperarea Cosmosului prin Ispășirea Cristică

4. Lucrarea Domnului Cristos pe pamânt

Poarta deschisa spre Eden

Daca în capitolul precedent am vorbit despre solutiile temporare si mai ales prefigurative pe care Dumnezeu le-a ales pentru a pastra o oarecare relatie cu acel ce fusese odinioara atât de aproape de El si pe acre l-a creat ca si stapân peste creatia Sa (vezi Psalmul 8:4-8), reprezentant al maiestatii si întelepciunii Sale: în acest capitol vom încerca variem continuarea si finalitatea acestei sinfonii de dragoste, în crescendo,relevata prin lucarea Acelui ce a luat trup de om pentru a desavârsi mântuirea noastra.

Ne-am propus în cele ce urmeaza, sa observam lucrarea lui Cristos în cele trei oficii: profet, preot si rege!

4.1 Domnul Christos – profetul (Dumnezeu catre om)

Înca dinainte de întrupare, din eternitate Fiul exista alaturi de Tatal, textul din Ioan 17:5 fiind un argument de nezdruncinat în sensul acesta: ,,…Tata, proslaveste-Ma la Tine însuti cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea”. Desi ca si fiu El exista înainte de veci rolul Sau de ,,cuvânt” (logos) al lui Dumnezeu intra în functie odata cu creatia.

4.4.1 Cuvântul înainte de întrupare

Ioan, în Evanghelia sa, în capitolul 1 versetul 1 spune: ,,La început era Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu”. Stabilind mai apoi cu Pavel în Col.1:16 ca lumea, atât cea materiala cât si cea cpirituala au venit în fiinta ,,prin El si pentru El”.

Un teolog spunea, referindu-se la perioada de dinainte de întrupare ca ,,totul înainte de Cristos arata spre Cristos” .

,,Persoanele umane au fost chemate de Logosul divin la comuniunea cu Sine” si prin El cu întreaga Dumnezeire ,,prin lumea lucrurilor create” astfel, dupa astfel dupa cum observa si preotul Staniloaie ,,lumea materiala, finita odata cu crearea ei este purtatoare de Cuvânt al celui ce a creat-o” .

Dar slujba sa înainte de întrupare nu se rezuma doar la o Relatie Naturala ci, deasupra ei sta asezata Revelatia Scripturii.

În Vechiul Testament, conform marturiei apostolului Petru, ,,Duhul lui Cristos” vorbea prin proroci despre Cristos si lucrarea care o va face .

Putem asadar observa ca desi nu fusese un revelat deplin totusi Logosul, ca purtator de cuvânt a lui Dumnezeu pentru lumea inteligibila creata a fost mereu revelat în Cartile lui Moise , în Prooroci si în Psalmi ca cel ce va veni sa faca o lucrare deosebita pentru creatia la care a fost participant activ nelipsit.

4.4.2 Profet prin întrupare

Centrul de greutate al crestinismului este Christos Însusi, dar întruparea si lucrarea Sa mântuitoare este exact esenta întregului mesaj crestin. Fara Christos crestinismul se prabuseste definitiv – fara întruparea si lucrarea Sa mântuitoare tot mesajul crestin ramân abstract, nefertil, rece si distant ca si care orice alta filozofie ori religie ce-si are ca fondator omul.

Asa cum afirma si apostolul Ioan si autorul Epistolei catre Evrei Cuvântul, Fiul etern Co-creator cu Tatal, prin întrupare a devenit Profetul prin excelenta, Cel ce aduce în lume atât harul si adevarul cât si cel care ni-l reveleaza într-un mod deplin pe Tatal .

„Doar Fiul lui Dumnezeu” spunea Conner „care a fost Dumnezeu întrupat, a putut da o revelatie a Tatalui…” dar în acelasi timp „este singurul Profet a carui învatatura se identifica cu Persoana Lui” .

O remarca asemanatoare facea si Wenger: „Domnul Isus a fost deci profet în sensul ca ne-a adus Cuvântul din Partea Tatalui. Exista însa un alt sens al profetiei lui Christos: chiar fiinta Sa, El a fost Cuvântul, expresia fiintei Tatalui, mijlocul de comunicare între Dumnezeu si oameni” .