Reîncarnarea

Omul este singura fiinta care se poate interoga pe sine, si care este capabila sa formuleze un raspuns la intrebarea: “ Ce este dincolo de moarte?”. Raspunsul la aceasta intrebare fundamentala depinde in mare parte de “ cat de mult adevar suporta omul”. Daca pana nu de mult moartea constituia o realitate recunoscuta si acceptata, mai mult sau mai putin, ca facand parte din viata fiecarei persoane, astazi, mai mult ca oricand, societatea o inlatura punand-o sub tacere. In contextul acestui mod de gandire, lumea acuala isi insuseste conceptele orientale despre reincarnare, ca un “remediu” impotriva mortii. Totusi, fata de conceptia despre reincarnare, Biserica Crestina nu poate avea decat o atitudine de respingere, nefiind in conformitate cu numeroase puncte doctrinare crestine.

Motivul principal pentru care am ales sa supunem duiscutiei tema reincarnarii este faptul ca ea constituie o problema actuala asupra careia Biserica trebuie sa se pronunte foarte clar. Ea trebuie sa dea raspuns pentru orice problema a epocii si astfel sa fie ancorata in realitatea in care se desfasoara. De aceea a privi din punctul de vedere crestin problema reincarnarii este destul de tentant si foarte acual in contextul in care miscarile de tip sincretist cauta cat mai multi adepti. Ca plan al lucrarii am optat in prima parte pe prezentarea doctrinei despre reincarnare in marile religii orientale: budism si hinduism, pentru a observa in detaliu originea acestei conceptii. Am efectuat o cercetare si intr-o miscare ce se revendica pe sine ca fiind crestina, teosofia, analizand influente religioase orientale asupra acesteia. In partea a doua am supus analizei problema reincarnarii in raportul ei cu Sfanta Scriptura. Nu putini sunt aceia care sustin ca Biblia ar cuprinde dovezi care sustin doctrina respectiva. De aceea am elaborat o analiza a principalelor texte invocate. Am aratat ca exista o incompatibilitate intre invatatura crestina si teoria reincarnarii. Datorita faptului ca Origen este proclamat de adeptii teoriei reincarnarii ca sustinator al conceptului lor, am incercat sa demonstram ca, de fapt, Origen nu poate fi un adept al acestei doctrine, preexistenta sufletelor fiind un lucru diferit fata de reincarnare. Pentru a intelege si mai bine invatatura Bisericii Ortodoxe despre trup si suflet am expus puctele centrale din scrierile Sfintilor Parinti cu privire la acest lucru.

Lucrarea, asadar, vine pe fondul in care teologul crestin trebuie sa cunoasca tot mai mult problemele cu care se confrunta societatea in care traieste pentru a putea da raspuns bun lumii insetate de Adevar.

1 CONSIDERATII GENERALE DESPRE REINCARNARE

Doctrina destul de veche, doctrina despre reincarnare, mai nou numita si cu titlul de metempsihoza, este caracteristica experientei religioase indiene si sta la baza a patru mari religii sau sisteme religioase orientale : hinduismul, janseismul, budismul si sehismul.

Desi doctrina reincarnarii isi trage originile din Antichitate, din aceste experiente religioase orientale, ea poate fi intalnita si in Grecia antica. Aceasta sustine ca “ sufletul intra in aceasta viata nu ca o creatie noua, ci doar dupa o lunga perioada de existente anterioare pe acest pamant sau altundeva … pornit pe calea viitoarelor sale transformari pe care acum le pregateste. ”

Conform conceptului oriental de reincarnare, in functie de faptele sale dintr-o existenta precedenta, omul se poate reintoarce sub orice forma de viata, inclusiv cea animala, cat si cea umana. Totusi, sustinatorii din Occcident ai reincarnarii afirma ca in general aceasta se petrece doar la nivel uman. Cu toate ca intre termenul de “reincarnare” si termenii de “metempsihoza” sau “transmigrare” se stabileste raportul de sinonimie, exista anumite diferente. Reincarnarea este conceptia potrivit careia “sufletul isi insuseste in fieacare existenta succesiva un trup diferit.” Termenul “tranmigratie” are aproape aceeasi semnificatii, dar el este specific hinduismului, iar metempsihoza este “noua stare a sufletului care se poate concretiza intr-o regresie in planta sau animal.” De partea cealalta insa, reincarnarea trebuie deosebita de ideea de pre-existenta a sufletului. In timp ce toti cei ce cred in reincarnare trebuie sa creada si ca sufletele reincarnate au avut o existenta anterioara, nu toti cei ce accepta pre-existenta sufletului accepta si reincarnarea.

Presupunerea care sta la baza reinacarnarii si care de multe ori nu este admisa este ideea de “monism” si anume credinta ca exista doar o singura realitate. In consecinta, din moment ce se crede ca toate lucrurile fac parte dintr-o singura realitate organica, nu mai exista nicio deosebire reala intre Dumnezeu, lume si oameni. Toti sunt “una”. In acest sistem de crezuri, “ Dumnezeu ” este conceput nu ca o realitate Personala, ci ca o forta impersonala, sau constiinta careia ii apartinem cu totii. Astfel, Shirley MacLaine poate afirma ca “ Dumnezeu este cuvantul pe care il folosim pentru o idee de o incredibila complexitate de energii spirituale ” sugereaza mai departe ca “ tragedia rasei umane consta in faptul ca am uitat ca fiecare este Divin ”. Astfel incarnarile unui suflet au fost de regula intelese ca insemnand calatoria de la Dumnezeu la Dumnezeu cu scopul reintegrarii acestuia in Unitate. Conform teoriei reincarnarii, lumea este o scoala prin care sufletul trece de nenumarate ori. El renaste de fiecare data intr-un trup nou, fie barbatesc, fie femeiesc, fie animal, fie chiar si in “ carcasa ” oricarei specii din regnul vegetal. “Conditiile noii nasteri depind de faptele vietii precedente. Astfel daca cineva a dus o viata plina de fapte rele, cand se va naste din nou va fi un om sarac, sau un animal, sau chiar o planta. ”

Colonizarea Indiei de catre englezi, incepand cu sfarsitul secolului al XVIII- lea si inceputul secolului al XIX- lea, a dus la cunoasterea textelor religioase indiene, care i-au fascinat pe europeni in secolul al XIX- lea. Asa au aparut si scolile de traducatori ai textelor sacre indiene. Odata cu traducerea textelor sacre in limba engleza, germana si franceza. s-a dezvoltat si interesul pentru studierea si intelegerea credintelor si ideilor filosofico-religioase orientale. In acest caz, studierea credintelor religioase orientale a nascut moda discutiilor si dezbaterilor pe tema reincarnarii. Mai mult decat atat, “patrunderea in secolul al XX- lea in Europa a sectelor de factura orientala, pe terenul pregatit prin cunoasterea doctrinelor orientale de catre filologi, filosofi si istorici ai religiilor, a facut ca doctrina despre reincarnare sa dobandeasca valente noi si s-a mers pana acolo incat n-au cautat argumente pentru reincarnare si in Biblie.”