Cuprins
- Abrevieri 3
- Introducere: Sfintele Evanghelii 4
- 1) Cuvântul evanghelie şi înţelesul lui 4
- 2) Numărul Sfintelor Evanghelii 4
- 3) Titlul Sfintelor Evanghelii 5
- 4) Ordinea Sfintelor Evanghelii 5
- 5) Caracterul Sfintelor Evanghlii 6
- Cpitolul I: Sfânta Evanghlie după Matei – expunere sistematică 7
- 1) Autorul 8
- 2) Limba 9
- 3) Destinatarii şi scopul 10
- 4) Timpul şi locul scrierii 11
- 5) Autenticitatea 11
- Capitolul al-II-lea: Schiţa conţinutului 12
- Capitolul al-III-lea: Cprinsul evangheliei 14
- A) Genealogia Mântuitorului 14
- B) Naşterea Mântuitorului 15
- C) Venirea magilor 16
- D) Fuga în Egipt şi uciderea pruncilor 16
- E) Botezul Domnului 17
- F) Primii ucenici ai Domnului 18
- G) Predica de pe munte 18
- H)Rugăciunea Domnească 20
- I) Încheierea predicii de pe munte 22
- J) Patimile 22
- K) Rugăciunea din gradina Ghetsemani 23
- L) Prinderea lui Iisus 24
- M) Răstignirea 24
- N) Înmormântarea 25
- O) Învierea 26
- Concluzii 27
Extras din proiect
Evaghelia după Matei - privire generală
Sfintele Evanghelii.
1. Cuvântul „evanghelie” şi înţelesurile lui
Primele patru scrieri ale Noului Testament, care ne descriu viaţa şi activitatea Mântuitorului, se numesc Evanghelii. Numirea „evangheliei” este de origine greacă. Cuvântul grecesc „evanghelion” înseamnă răsplata pentru o veste bună. Mai târziu, cuvântul, a primit explicaţia de „vestea buna însăşi”. În creştinism a devenit un termen tehnic, cu însemnare specială de „Vestea cea bună a mântuirii neamului şi realizarea acestei mântuiri prin viaţa şi activitatea pământească a Donmului nostru Iisus Hristos.
În această ultimă însemnare, ea este dată ca titlu primelor patru scrieri ale Noului Testament, care ne descriu viaţa şi activitatea mesianică a Domnului nostru Iisus Hristos.
2. Numărul Sfintelor Evanghelii
Cu toate că după cum ne informează Sfântul Evanghelist Luca, au existat mai multe asemenea încercări de a se istorisi în scris viaţa şi activitatea Mântuitorului Biserica creştină la început a recunoscut numai patru evanghelii canonice. Motivul este simplu: Biserica a constatat că din multe încercări de a se descrie viaţa şi activitatea Mantuitorului numai patru au pecetea inspiraţiei divine. Este atât de profundă şi unanimă părerea că numai patru Evanghelii trebuie să fie, încât Sfinţii Părinţi ai Bisericii primare încearcă să motiveze această realitate în diverse forme. Sfântul Irineu spune: „Precum există patru regiuni ale lumii, la fel trebuie să fie şi patru Evanghelii, cei patru stâlpi pe care se sprijină Biserica întemeiată de lume”.(Adversis Hacresis III 11)
Simbolurile date de către Fericitul Ieronim evangheliştilor se generalizează în pictura bisericească, rămânând până în zilele noastre, căci Evanghelistul Matei are alături un înger , Marcu un leu , Evanghelistul Luca un taur înaripat , iar Evanghelistul Ioan un vulture, simbolizând înălţimea ideilor din evanghelia sa.
3. Titlul Sfintelor Evanghelii
Cele mai vechi titluri evanghelice pe care le întâlnim în codicii biblici sunt: Kata Mateon, Kata Marcon, Kata Lucan, Kata Ioanim. Poziţia Kata e perfect aleasă pentru a indica o Evanghelie în patru forme de expunere.
4. Ordinea Sfintelor Evanghelii
În privinţa înşiruirii celor patru evanghelii în manuscrisele biblice s-au avut în vedere două criterii:
a) criteriul cronologic al scrierilor
b) criteriul importanţei ierarhice a autorilor.
După vechime avem ordinea: Matei, Marcu, Luca si Ioan – însuşire găsită la Origen, Irineu.
După criteriul ierarhic, mai puţin folosit: Matei, Ioan, Luca, Marcu, sau Ioan, matei, Marcu şi Luca.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sfanta Evanghelie dupa Matei.doc