Sfânta Taina a Preoției

În toate religile au existat și exista persoane anume orânduite pentru indeplinirea obligațiilor rituale, adicǎ slujitori ai cultului. De altfel, funcția primordialǎ și principalǎ a clerului sau a preoților tuturor religiilor, orice nume ar fi purtat ei (arhierei, preoți, și leviți în iudaism, magi la vechii persani și chaldeeni, lama la tibetanii budiști, catiști și politiști la vechii geto-daci, druizi la celto-galli etc.), era aceea care ii leaga de altarele de jertfǎ. Preoția a fost instituita adicǎ, la inceput, tocmai pentru indeplinrea actelor și a ceremoniilor cultului public, preotul fiind considerat în general ca un mijlocitor intre om și divinitate, prin ceremoniile sacrificiilor religioase. “Orice arhiereu , fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele cǎtre Dumnezeu ca sa aducǎ daruri și jertfe pentru pǎcate ”, spune Sfǎntul Apostol Pavel (Evrei 5,1), definind astfel misiunea religioasa de capetenie a preoției. Chiar dacǎ preoții anumitor religii și popoare Îndeplineau și alte rosturi, cu caracter, social sau cultural (ca la vechii egipteni, evreii și celți ), menirea lor esentiala era sacramentalǎ, adicǎ aceea de a face legǎtura Între om și divinitate, indiferent de modul cum a fost conceputa aceasta.

Alegându-i pe cei doisprǎzece Apostoli și pe cei șaptezeci de ucenici, Mântuitorul i-a pregatit pe aceștia pentru a exercita Întreita slujire în Biserica, în calitate de urmasi ai Sǎi: vestirea cuvântului Evangheliei, sǎvârșirea lucrǎrilor sfinte și conducerea credincioșilor la mântuire. Iar dupǎ Pogorârea Duhului Sfânt, când a fost inaugurate Biserica, Apostolii fiind conștienți de misiunea lor, pentru a satisface nevoile celor ce se botezau și intrau astfel în Biserica, al cǎror numǎr sporea continuu, au imprǎstiat puterea preoteascǎ și altora, hirotonind episcopi, preoti și diaconi, spre a-i lǎsa pe aceștia ca urmasi în slujirea apostoleascǎ Astfel în Biserica dintru inceput au existat douǎ categorii de membrii: clerul și poporul, ierarhia bisericeascǎ și laici sau mireni.

Sfânta Tainǎ a Preoției

Spre deosebire de celelalte, in care harul dumnezeiesc se impǎrtǎșeste credincioșilor prin preot in calitate de savârșitor a acestora, Preoția sau Hiretonia este Taina prin care o persoanǎ e consacratǎ în scopul de a sǎvârși toate celelalte Taine, ca reprezentant vǎzut al lui Hristos, adevǎratul savârșitor al tuturor Tainelor. Așadar, Preoția sau Hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului și prin rugǎciune, harul divin se pogoarǎ asupra unui candidat anume pregǎtit, sfințindu-l și așezându-l în intr-o treaptǎ a ierarhiei bisericești, Împǎrtǎșindu-i acestuia puterea de a invǎta cuvântul lui Dumnezeu, de a sǎvârși lucrǎrile sfinte și de a-i conduce pe credincioși pe calea mântuiri. Precum se poate vedea, hirotonia e Taine sunt urmatoarele: impǎrtǎșirea celui hirotonia harul și puterea de a Îndeplini toate cele se țin de treapta în care a fost sfințit (I Timotei 4, 14), imprima asupra celui hirotonit un caracter neșters, fǎcându-l membrul al dogmei sau cinului preoțesc. Izvorul preoției vazute în Biserica este preoția nevazutǎ a Mantuitorul Iisus Hristos, de aceea, preotul sǎvârșește lucrǎrile sfinte în Biserica în numele lui Iisus Hristos.