Sfântul Ciprian de Cartagina

INTRODUCERE

"Iertare de păcatele care s-au săvârşit împotriva Lui, poate să le dea numai Acela care a purtat păcatele voastre, care a suferit pentru noi, pe care Dumnezeu L-a dat pentru păcatele noastre."- scria Sfântul Ciprian episcop de Cartagina în tratatul “Despre cei căzuţi”(De lapsis).

Evidenţiind puternica legătură între Sfântul Ciprian al Cartaginei (sec. III) şi predecesorul şi totodată cel căruia acesta i se adresa cu apelativul maestrul, adică Tertulian, teologul grec S. Papadopoulos, de la Universitatea din Atena, reflectase asupra unui aspect particular al acestei relaţii, afirmând cu tărie că „în persoana Sfântului Ciprian al Cartaginei, teologia depăşeşte exclusivismul lui Tertulian şi conştientizează sobornicitatea (κατολικότητα) ei...”, nelăsând desigur la o parte, crezul că „totuşi, duhul Sfântului Ciprian a avut o latură care corespundea marelui său dascăl...”[1]

Sfântul Ciprian rămâne în istoria Bisericii creştine un exemplu unic, dacă ne gândim la faptul că, devenise omul pe care astăzi îl percepem, pe parcursul unei perioade extrem de scurte, de doar doisprezece ani, de la botezul său, în anul 246 şi până la momentul martiriului său, în 258. În această perioadă, Sfântul Ciprian a realizat o adevărată teologie şi teologhisire a vieţii şi a slujirii aproapelui, demonstrând, fără echivoc, ce înseamnă a fi creştin, a-l iubi pe Hristos, a construi şi conduce Biserica Lui pe pământ. „Demn de admirat este faptul că, pe lângă scurtul său stagiu în Biserică, încă din anul 250 a fost acceptat drept cel mai autentic purtător al Tradiţiei bisericeşti, precum şi puternic vas ales, prin care Sfântul Duh a fpcut ca Biserica să depăşească cutremurătoarea criză a vremii.”[2]

Stylianos Papadopoulos pune în evidnţă trei asemenea premise, de la care porneşte, în viziunea sa, întregul spectru al teologiei Sfântului Ciprian. Bineînţeles că acestea trei, vor fi fost corelate pe parcurs cu influenţele puternice care au decurs din diferitele probleme ivite în sânul comunităţii cartagineze. Dar să pornim de la enumerarea lor în prealabil, dată de teologul de la Atena, urmând ca mai apoi să desluşim urmele fiecăreia, pe parcurs. Aşadar, în concepţia autorului grec, teologia ciprianică pleacă de la trei premise principale: în primul rând, este vorba de stăruinţa în Tradiţie şi distingerea clară între adevăr şi cutumă bisericească (Ep. 74, 9). Mai apoi, în al doilea rând prezentarea gândirii sale ca interpretare a Scripturii şi folosirea excepţional de redusă a gândirii extrabisericeşti, şi în cele din urmă, conducerea şi iluminarea Sfântului Duh. Toate acestea sunt strâns legate de un scop principal, care rezidă din întraga operă ciprianică: „ca toţi marii Părinţi şi Învăţători, fără excepţie, înalţă şi el problema practică, la nivel de problemă teologică.”[3]

Teologia Sfântului Ciprian al Cartaginei nu este una a fineţurilor sau profunzimii interpretării, nici una de amploare, dar este o teologie a practicianului, a pragmaticului. Teologia ciprianică se evidenţiază în primul rând prin echilibrul de care a dat dovadă, ceea ce a condus la renumele de care s-a bucurat întreaga provincie a Africii romane, în vremea Sfântului Ciprian şi multă vreme după aceea: „locul Africii în definirea dogmei creştine, fără îndoială, nu fusese atât de predominant, precum devenise sub Ciprian, căruia i se adresau chiar şi comunităţile creştine din Spania, din Galia, din Roma, inclusiv din Capadocia.”[4] Toate acestea l-au făcut pe teologul Victor Saxer să exprime următoarea convingere: „Sfântul Ciprian nu a fost nicidecum un teoretician care să-şi construiască doctrina sistematic. Nu fusese nicidecum un exeget într-ale Scripturii. Nu fusese nici măcar un apologist, care să-şi apere învăţăturile înaintea păgânilor, iudeilor sau ereticilor. În schimb, a fost un păstor al sufletelor...”[5]

Fercitul Augustin mărturiseşte că el citeşte şi reciteşte opera Sfântului Ciprian fără să se sature, întrucât ea are “atâta farmec al dragostei frăţeşti...atâta dulceaţă a iubirii”. Cassiodor ne încredinţează că “Fericitul Ciprian este un ulei care răspândeşte toate parfumurile”.

CAPITOLUL I

VIAŢA ŞI ACTIVITATEA SFÂNTULUI CIPRIAN, EPISCOP DE CARTAGINA

Sf. Ciprian a fost un episcop stralucit, un temperament bland, dar ferm, o personalitate bisericeasca de autoritate si prestigiu. N-a fost intimidat nici de dusmanii lui, nici de episcopul Romei, nici de moartea martirica.A fost un scriitor putin original, dar talentat, clar, deseori avantat. Doctrina sa teologica se bazeaza pe Sf. Scriptura si pe multe din ideile lui Tertulian. Unele din lucrarile sale, mai ales ascetice, sunt simple adaptari ale lucrarilor corespunzatoare ale lui Tertulian[6]

Sfantul Ciprian, episcop de Cartagina, va fi sarbatorit de catre Biserica Ortodoxa Romana la data de 13 septembrie. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, reunit in zilele de 8 - 9 iulie 2008, la resedinta patriarhala din Capitala, a hotarat ca Sfantul Sfintit Mucenic Ciprian de Cartagina sa fie trecut cu zi de praznuire si in calendarul Bisericii noastre. Sfantul Ciprian de Cartagina a primit moarte muceniceasca in data de 14 septembrie. De ce nu se face praznuirea la aceasta data am aflat de la Preasfintitul Ciprian Campineanul, episcop vicar patriarhal: 'Din nefericire, Sf. Ciprian, episcopul Cartaginei, care a fost martirizat la 14 septembrie 258, nu il regasim in calendarul Bisericii noastre si nici il cel grecesc, datorita faptului ca, in data de 14 septembrie, Biserica a randuit praznicul imparatesc al Inaltarii Sf. Cruci. Or, cand avem un praznic imparatesc nu mai sunt pomeniti sfintii'.

Cum s-a hotarat ca data de 13 septembrie sa fie zi de praznuire inchinata Sfantului Ciprian de Cartagina ne-a spus, de asemenea, Preasfintitul Ciprian Campineanul: 'In data de 13 septembrie a fost arestat, anchetat si condamnat la moarte prin decapitare, iar moartea propriu-zisa a survenit a doua zi, de dimineata, in data de 14 septembrie. Un argument in plus pentru aceasta data de 13 septembrie este faptul ca 13 septembrie dupa calendarul nou coincide cu 31 august dupa calendarul pe stil vechi, ceea ce inseamna ca in aceeasi zi, dar la date diferite, Sf. Ciprian va fi cinstit de catre toate Bisericile Ortodoxe surori'[7].

1. Viaţa Sfântului Ciprian, episcop de Cartagina

Cu privire la viaţa şi activitatea Sfântului Ciprian, episcop de Cartagina, dispunem de urmâtoarele izvoare:

a) Acta proconsularia Cypriani, cuprinzând trei părţi:

1. Procesul-verbal al interogatoriului Sfântului Ciprian în faţa proconsulului Aspasius Paternus şi ordinul de exilare la Curubis, în ziua de 30 de august, 257;

2. Procesul-verbal al celui de-al doilea interogatoriu în faţa proconsulului Galeriu Maximus şi procesul-verbal al condamnării sale la moarte în septembrie, 258;

3. Relatarea executării osânditului, în ziua a 18-a înaintea Kalendelor lui octombrie, anul 258, la Villa Sexti, aproape de Cartagina.