Sfantul Serafim de Sarov

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Sfantul Serafim de Sarov.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 10 fisiere doc de 290 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domenii: Religie, Crestinism

Cuprins

Introducere
Capitolul 1
Locul Sfântului Serafim de Sarov în Ortodoxie
1.1 Sfântul Serafim de Sarov- imagine emblematică a Ortodoxiei
1.2 Scopul vieţii creştine: imaginea taborică a existenţei umane
1.3 Monahismul, calea desăvârşirii
Capitolul 2
Chipul lui Dumnezeu în antropologia creştină
2.1 Kalos: frumuseţea originară
2.2 Chipul lui Dumnezeu în om
2.2.1 Caracterul ontologic al chipului
2.2.2 Temeiuri biblice
2.2.3 Trupul omenesc
2.2.4 Sufletul omenesc
2.2.5 Între dihotomism şi trihotomism
2.3 Asemănarea cu Dumnezeu sau antropologia dumnezeirii
2.3.1 Despre Dumnezeu şi dragostea faţă de Dumnezeu în viziunea Sfântului Serafim
2.3.2 Ascetismul
2.3.4 Experienţa mistică
Capitolul 3
Rusia pravoslavnică
3.1 O altă Rusie
3.2 Martirii, începutul creştinismului în Rusia
3.3 Un mileniu de sfinţenie
3.4 Monahismul rus şi familia rusă
Capitolul 4
Preludiul unei vieţi desăvârşite
4.1 În casa părintească
4.2 Drumul pribegiei duhovniceşti
4.3 Noviciatul lui Prohor
4.4 Monahul Serafim
Capitolul 5
Pe culmile sfinţeniei
5.1 Pustia: luptă şi mângâiere duhovnicească
5.2 Taborul vieţii mele
5.3 Chemarea slujirii
Capitolul 6
Sfântul Serafim- Luminător al Ortodoxiei
6.1 Sfântul Serafim şi mănăstirea Diveevo
6.2 Sfârşitul Părintelui Serafim
6.3 Părintele Serafim încă trăieşte
6.4 Canonizarea Părintelui Serafim de Sarov
Încheiere
Bibliografie

Extras din document

INTRODUCERE

Dumnezeu nu este obiectul vreunei ştiinţe, iar teologia se deosebeşte fundamental de gândirea filosofilor. Teologul nu îl caută pe Dumnezeu aşa cum un om ar căuta un obiect, ci se lasă cuprins de El aşa cum cineva se lasă cuprins de o persoană. Şi totuşi, pentru că a fost totuşi mai întâi găsit de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu am putea spune, a purces să-l caute printr-o întâlnire revelatoare, el Îl poate apoi căuta pe Dumnezeu aşa cum cineva ar căuta o prezenţă cu întreaga sa fiinţă, dar şi cu întreaga sa minte. Dumnezeul teologiei este un “Tu:; El este Dumnezeul Cel viu al Bibliei, Absolutul, desigur, însă un Absolut personal Căruia ne putem adresa în intimitatea rugăciunii Aceasta reprezintă imaginea relaţiei dintre Dumnezeu şi om, existenţe personale eonice, sau relaţia dintre Dumnezeu şi dumnezeu care tinde spre o interdependenţă desăvârşită, spre o unire desăvârşită prin păstrarea identităţii. Este teologia Bisericii de Răsărit ilustrată la fel de sugestiv şi de un alt teolog rus contemporan: dacă omul există, Dumnezeu nu mai este liber. Iar dacă omul îi poate spune NU lui Dumnezeu, Dumnezeu nu îi poate spune NU omului, căci – după Sfântul Pavel – în Dumnezeu toate sunt DA” Este DA-ul Legământului pe care Hristos îl înnoieşte pe Cruce

În acelaşi timp, evanghelistul Ioan scrie în cartea sa “Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” Este imaginea unui Hristos cerşetor, cerşetor al iubirii noastre, nebun după iubirea noastră care se poate transforma pentru noi în infernul iubirii divine, în cazul lipsei de receptivitate şi ignoranţă crasă De aici rezulta şi ideea unui “Dumnezeu slab”, deoarece El nu poate decât să sufere împreună cu noi şi că suferinţa este “pâinea pe care Dumnezeu o împarte cu oamenii”. Slab, desigur, dar nu în sensul omnipotenţei Sale formale, ci în acela al Iubirii de dragul căreia renunţă în mod liber la puterea Lui: această slăbiciune exprimă pentru Nicolae Cabasila, “iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru om”

Pe lângă Dumnezeu activ, solidar, care creează impresia slujirii este şi un Dumnezeu pasiv, al aşteptării. În acest sens, curentul mistic iudaic prin Rabbi Baruh încearcă să arate că Dumnezeu este un camarad de exil, un solitar abandonat, un străin necunoscut printre oameni. Într-o zi, nepotul său se juca de-a v-aţi ascunselea cu un alt băieţel. Se piteşte, dar celălalt nu vrea să-l caute şi pleacă. Copilul, înlăcrimat, se duce să se plângă bunicului. Atunci, Rabbi Baruh strigă, cu ochii de asemenea în lacrimi: “Dumnezeu spune acelaşi lucru: Eu Mă ascund, dar nimeni nu vine să Mă caute ”

Fisiere in arhiva (10):

  • Sfantul Serafim de Sarov
    • Bibliografie1.doc
    • capitolul 1.doc
    • Capitolul 2.doc
    • Capitolul 3.doc
    • Capitolul 4.doc
    • Capitolul 5.doc
    • Capitolul 6.doc
    • Cuprins.doc
    • incheiere.doc
    • INTRODUCERE.doc