Cuprins
CUPRINS 4
Cuvânt înainte 8
Cap. I
ÎNSEMNĂTATEA SFINTELOR TAINE ÎN VIAŢA
CREŞTINULUI 10
Cap. II
REPERE ISTORICE ASUPRA TAINEI CUNUNIEI 16
1. Edenul – locul instituirii primei cununii 17
2.0. Căsătoria în Antichitate 21
2.1. Căsătoria la vechii evrei 22
2.1.1. Obligaţia căsătoriei 26
2.1.2. Condiţii şi impedimente la căsătorie 27
2.1.3. Logodna 28
2.1.4. Căsătoria 30
2.1.5. Raporturile dintre soţi 33
2.2. Căsătoria în antichitatea greacă 36
2.3. Căsătoria în antichitatea romană 38
3.0. Căsătoria în Noul Testament 40
3.1.Restaurarea căsătoriei în Hristos la Nunta din Cana Galileii 40
3.2. Unitatea căsătoriei creştine în „Hristos şi în Biserică” 45
3.3. Natura eclesiologică a Tainei Cununiei 49
3.4. Adevăratul scop al Tainei Căsătoriei 53
3.4.1. Taina Căsătoriei ca şi temei al naşterii de prunci 54
3.4.2. Căsătoria Taina dăruirii şi a desăvârşirii persoanei întrajutorarea soţilor 59
3.4.3. Înfrânarea ca şi socp al Tainei Căsătoriei 61
3.4.4. Desăvârşirea iubirii ca şi scop al căsătoriei 66
Cap. IV
PREVEDERI CANONICE CU PRIVIRE LA ADMINISTRAREA TAINEI CĂSĂTORIEI 70
1. Condiţiile pentru primirea Sfintei Taine a Căsătoriei 71
2. Rudenia ca impediment la căsătorie 73
Cap. V
ISTORICUL TAINEI CUNUNIEI 86
1. Evoluţia ritualului Tainei Căsătoriei 87
1.1. Ritualul Tainei Căsătoriei în primele trei secole 88
1.2. Ritualul Tainei Căsătoriei în secolele IV- VIII 92
1.3. Cununia devine slujbă separată 100
1.4. Izvoare privind ritualul căsătoriei 102
1.5. Ritualul Tainei Căsătoriei,după evhologhiile slave
şi româneşti 106
Cap. VI
RÂNDUIALA ŞI EXPLICAREA MISTICO – SIMBOLICĂ A TAINEI CUNUNIEI 109
2. Rânduiala actuală 110
2.1. Logodna 110
2.1. Cununia 111
3. Explicarea simbolică a Tainei Cununiei 115
3.1. Logodna 117
3.2. Cununia 123
Cap. VII
TAINA CUNUNIEI – ÎNTRE TRADIŢIE ŞI ACTUALITATE 143
1. Separarea Nunţii de Euharistie – distorsonarea sensului de comuniune, întoarcerea la „păgânism” 144
3. Abateri de la Rânduiala Tainei Sfintei Cununii 147
4. Pervertirea sensului iubirii 150
5. Avorturile şi planingul familial 155
6. Mişcarea feministă 160
CONCLUZIE 163
BIBLIOGRAFIE 166
Extras din document
Cap. I
ÎNSEMNĂTATEA SFINTELOR TAINE
ÎN VIAŢA CREŞTINULUI
Sfintele Taine alcătuiesc, în unitatea lor indestructibilă, adevărata „Viaţă în Hristos” . Prin întruparea Sa, prin activitatea Sa de pe pământ, prin patimi şi prin înviere Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a dăruit omului o religie oarecare, ci i-a dăruit „adevărata Religie”, i-a dăruit Viaţa, i-a dăruit propria Lui viaţă. Hristos devine propria noastră viaţă, în sensul deplin al cuvântului.
Tot ce avem mai curat şi mai de preţ în noi îşi are începutul în Hristos. Sălăşluindu-se şi unindu-se cu noi, Hristos conlucrează la propria noastră mântuire. Sfinţenia lui Hristos, care ne pătrunde şi ne transformă mereu, este harul divin, este viaţa lui Hristos în noi care ni se dă prin Sfintele Taine .
Scopul vieţii omului pe pământ este desăvârşirea, ajungerea la măsură vârstei deplinătăţii lui Hristos (Efeseni 4.13). Condiţiile mântuirii ştim că sunt credinţa, harul şi faptele bune. Dacă credinţa şi faptele bune stau în puterea noastră de a le realiza, harul nu se poate primi decât în Biserică.
Biserica Ortodoxă socoteşte că mântuirea omului nu se finalizează în moartea Domnului nostru Iisus Hristos pe cruce, ca echivalent juridic al jignirii ce a adus omenirea lui Dumnezeu (concepţia Bisericii Catolice), ci în unirea cu Hristos cel rastignit şi înviat cu oamenii ce cred în El, pentru ca şi ei să poată muri păcatului şi învia .
Iată de ce trebuie să ştim că mântuirea nu se poate obţine decât în Biserica Ortodoxă întemeiată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin Cruce, prin Învierea Sa şi prin pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli, la Cincizecime. Doar în Biserica Ortodoxă, Dumnezeu dă credincioşilor prin intermediul Sfintelor Taine harul mântuitor. Din această pricină Biserica Ortodoxă acordă Sfintelor Taine o mare importanţă în iconomia mântuirii ca mijloace prin care se realizează această unire a lui Hristos cu noi.
La baza concepţiei despre Sfintele Taine a Bisericii Ortodoxe stă încrederea în putinţa lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor şi a materiei dintre ele, în ambianţa Bisericii, ca trup tainic al Hristos. În Taină nu se poate trage o frontieră între mişcarea omului care lucrează şi puterea Duhului dumnezeiesc. Preotul ca săvârşitor al Tainei, este reprezentantul Bisericii, prin el lucrând Duhul Sfânt, Care împărtăşeşte harul necesar mântuirii primitorului Tainei. De aceea Sfintele Taine se săvârşesc la întâlnirea a două subiecte umane deschise prin credinţă Duhului Sfânt lucrător în ambianţa Bisericii .
Preview document
Conținut arhivă zip
- Taina Cununiei - Istoric, Randuiala si Explicarea Simbolica.doc
Alții au mai descărcat și
INTRODUCERE Căsătoria, ca instituţie divină naturală, a fost aşezată în formă monogamă de Dumnezeu în Rai, la crearea primilor oameni, Adam şi Eva...
Introducere Sfintele Taine Euharistice, Spovedania și Împărtășania sunt cele două Sfinte Taine care ne țin în permanentă legătură cu Hristos și...
Introducere Рrin ϲăderea în рăϲat, omul a рierdut ϲomuniϲarea hariϲă ϲu Dumnezeu şi a intrat în moarte ѕufleteaѕϲă şi oѕândă veşniϲă, ajungând...
PRELIMINARII ŞI GENERALITĂŢI Fiind baza societăţii omeneşti, familia ca instituţie divină a fost de la început obiectul cercetării din partea...
Profeţii Vechiului Testament au fost oameni alesi de Dumnezeu în vremuri grele de apostazie şi decădere morală a fiilor lui Israel. Adresându-se...
Căsătoria, ca instituţie divină naturală, a fost aşezată în formă monogamă de Dumnezeu în Rai, la crearea primilor oameni, Adam şi Eva : „Nu este...
Introducere Căsătoria şi familia reprezintă un adânc ocean purtat de valurile timpului trecut de la prima pereche de oameni până astăzi, o...
Cuvânt înainte Istoria omului începe cu familia – crearea primilor oameni, Adam şi Eva, binecuvântarea lor în Eden (Fac. 1.28) – şi se încheie cu...