Taina Sfântului Botez

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să expună tema anunţată în titlu încercând să ofere lămuriri asupra Tainei Sfântului Botez, prima Taină din Biserica Ortodoxă administrată catehumenului, păgânului nebotezat sau noului născut. Această Taină este de o importanţă capitală, fapt recunoscut atât de Biserica Ortodoxă cât şi de cea Catolică întrucât reprezintă intrarea omului în Biserica lui Hristos, în Împărăţia lui Hristos pe pământ, Botezul fiind uşa prin care omul începe să facă parte din Biserica luptătoare în sânul careia trebuie sa îşi câştige mântuirea.

Gândindu-ne la noţiunea de „Taină” putem sa-i aflăm ca sinonim „mister”, cuvânt ce pune în evidenţă mai mult partea interioară şi ascunsă a Tainei, cea a harului divin, în timp ce termenul „Sacrament” are în vedere mai mult partea văzută sau forma prin care se împărtăşeşte graţia nevăzută. Acest mod de a prezenta Tainele rămâne tributar dualismului dintre sensibil şi inteligibil, care nu are nimic comun cu Revelaţia divină.Din punct de vedere biblic şi patristic, omul are nevoie de harul divin pentru a ajunge la desăvârşire, la măsura bărbatului desăvârşit, iar harul se împărtăşeşte prin materia Tainei, fiindcă materia nu are caracter amorf sau omogen, ca în gândirea filosofiei antice, ci are caracter raţional, izvorât din Raţiunea supremă, ca Logos dumnezeiesc.

Numărul Tainelor nu este amintit în Sfânta Scriptură, dar este pus în legătură cu cele şapte daruri ale Duhului Sfânt (Isaia 11,2-3). Doctrina despre cele şapte Taine apare în mărturisirea de credinţă a împăratului bizantin Mihail Paleologul, pregătită la cererea papei Clement al VI-lea, în vederea sinodului unionist de la Lyon (1267). Cu toate ca unirea nu s-a realizat, numărul de şapte Taine a rămas neschimbat în cele două Biserici. Biserica recunoaşte şapte Taine care sunt mijloacele prin care Hristos sporeşte comuniunea noastră cu Dumnezeu prin preoţia slujitoare.

Tainele îşi au temeiul fundamental în unirea lui Dumnezeu cu creaţia prin intermediul omului, care are misiunea, prin constituţia lui psiho-fizică, să înainteze cu creaţia spre eternizarea ei în Dumnezeu. Baza hristologică a Tainelor constă în faptul că Hristos este Săvârşitorul nevăzut al Sfintelor Taine, Care coboară în fiinţa credincioşilor o dată cu harul Duhului Sfânt ca să lumineze omul şi creaţia.

Rolul Sfintelor Taine este de a susţine dialogul dintre Hristos şi credincioşi. Harul Tainelor este energia necreată a lui Hristos, sau lucrarea Lui. Prin fiecare Taină El retrăieşte şi iradiază în credincios trăirea şi puterea altei stări prin care a ridicat umanitatea Sa până la înălţimea şi îndumnezeirea ei deplină. Harul nu se dă integral printr-o singură Taină, ci se dă gradat, prin fiecare Taină. Nicolae Cabasila spune: „ Să vorbim despre chipul în care fiecare Taină lucrează unirea credincioşilor cu Hristos. Întâi de toate, pentru a ne uni cu Hristos va trebui să trecem prin toate cele prin care a trecut şi El, să răbdăm, să suferim şi noi cate a răbdat şi a suferit şi El” .Noi creştem în natura omenească din punct de vedere duhovnicesc, prin Sfintele Taine, cum a binevoit să crească şi El cu natura Sa omenească. Nu putem sări peste etapele creşterii. Trebuie precizat că această creştere duhovnicească a credincioşilor prin Sfintele Taine nu se realizează numai prin lucrarea harului, ci şi prin strădania personală a credincioşilor.

Pentru ca Tainele să rodească în fiinţa credincioşilor trebuie primite cu pregătirea şi vrednicia cuvenite, prin păstrarea adevăratei credinţe, prin viaţă de rugăciune, prin post şi asceză, prin iubire faţă de aproapele şi săvârşirea binelui.Progresul duhovnicesc al credincioşilor se realizează în Biserică prin împletirea dintre energia divină cu cea umană.

În concluzie, Taina este un tot care uneşte pe primitor cu Hristos şi cu Biserica prin mâna preotului şi materia folosită de el, după mărturisirea de credinţă a credinciosului şi rugăciunea preotului .

Cele şapte Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt: Botezul, Mirungerea,Împărtăşania, Spovedania, Nunta, Maslul şi Hirotonia. Din acestea, Botezul şi Hirotonia sunt Tainele care nu se pot repeta, fiind ireversibile, însă unii dogmatişti greci precum Andrutsos sau Diovuniotis consideră şi Mirungerea, susţinând că ungerea cu Sfântul Mir a doua oară e doar o ierurgie. Botezul este unul, doarece şi Hristos o dată a murit.

Am ales pentru expunerea acestei lucrări Taina Sfântului Botez întrucât prin aceasta omul se uneşte deplin cu Hristos, e Taina dumnezeiească ce oferă posibilitatea urcării pe treptele necesare ajungerii la plinătatea harului divin, aceasta oferă coroanei creaţiei lui Dumnezeu drum liber pentru împărtăşirea cu celelalte Sfinte Taine, Taine care sunt daruri ale lui Dumnezeu oferite omului pentru a-l ajuta în drumul său spre asemănarea cu Creatorul.

CAP. I: DESPRE BOTEZ

1.TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Cel mai mare dar pe care-l are omul de la Dumnezeu este viaţa. Scopul vieţii omului este preamărirea lui Dumnezeu şi fericirea întru Domnul, vremelnică pe pământ dar eternă în ceruri. Omul, prin neascultare, a căzut în păcat, iar plata păcatului este moartea. Dumnezeu, din iubirea neasemănată pentru făpturile Sale, L-a trimis pe Fiul Său să-l mântuiască pe om din robia păcatului şi să-l împace cu Dumnezeu.

Scopul vieţii este deci mântuirea, aceasta dobândindu-se în împărăţia cerurilor. Împărăţia lui Dumnezeu, în Evanghelie, e Biserica: luptătoare şi triumfătoare, iar Botezul este uşa prin care se intră în Biserică. Fără el nu există mântuire. Prin el se intră nu numai în societatea creştinilor de pe pământ, ci şi în comunitatea cerească a celor aleşi.

Preotul Ioan Bria spune: „Botezul este o taină de o mare bogăţie, aşa cum arată numele multiple date în Noul Testament. El se dă nu numai pentru iertarea păcatului strămoşesc şi numai copiilor. Botezul este şi experienţa personală a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intră acum în adunarea văzută a Bisericii, alăturându-se celor ce s-au sfinţit în Ierusalim. De aceea, condiţia esenţială a Botezului este mărturisirea păcatelor şi afirmarea personală a Simbolului de credinţă :<<Eu cred.>>. <<Eu cred.>> trebuie repetat şi la primirea Tainei Împărtăşaniei, care e nedespărţită de botez.”