Teologia Icoanelor

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Teologia Icoanelor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 26 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Religie

Cuprins

CUPRINS 1
CAPITOLUL 1. SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN 2
1.1 ICONOGRAFIE 3
CAPITOLUL 2. TEOLOGIA ICOANELOR, ÎN LUMINA TRADIŢIEI DOGMATICE ORTODOXE 4
CAPITOLUL 3. SFANTUL IOAN DAMASCHIN, APĂRĂTOR AL CULTULUI SFINTELOR ICOANE 17
3.1 SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN - NOŢIUNILE DE ICOANA ŞI ÎNCHINĂCIUNE 19
3.2 SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN - LEGITIMITATEA PICTĂRII ŞI FOLOSIRII ICOANELOR 21
3.3 SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN - LEGITIMITATEA CULTULUI ICOANELOR 22
3.4 SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN - ROLUL ICOANELOR ÎN CULT 23
BIBLIOGRAFIE 26

Extras din document

Capitolul 1. Sfântul Ioan Damaschin

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Ioan Damaschin (cca. 675 - 4 decembrie, 749), numit şi Ioan Damaschinul, este unul din Sfinţii Părinţi sirieni ai Bisericii.

S-a născut la Damasc – Siria, pe la anul 675, ca fiu al lui Serghie Mansur, un înalt dregător la curtea califului islamic Abd-el-Malek, de la Damasc, unde se stabilise califatul mahomedan din 661. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant al creştinilor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi a fratelui său adoptiv Cosma cel Tânăr, Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul teologiei dar şi al filozofiei şi ştiinţelor.

Pe baza educaţiei primite, a studiilor efectuate şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan observă la islamismul califului Iezid, încă din anul 723, urme monofizite, adică de respingere a iconografiei creştine, fapt care determina, chiar în acea perioadă, reproşuri adresate de calif împăratului bizantin Leon III Isaurul că tolerând cinstirea icoanelor în biserică încalcă porunca a doua din Decalog. Urmare acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor, din anul 726. La apelul patriarhului Ioan V al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane". Sf. Ioan preciza că Mântuitorul poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a avut chip omenesc şi icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de a însoţi slujbele bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.

În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie. Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage, împreună cu fratele său, în lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă dedicată lucrărilor Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan V al Ierusalimului, fratele său fiind hirotonit până la urmă episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe şi prin operele sale polemice a subliniat lipsurile mahomedanismului, iconoclasmului, nestorianismului, monofizitismului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe", numită în prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice. În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A realizat omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi Octoihul, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al Filocaliei româneşti.

A adormit întru Domnul la anul 749, în mănăstirea Sfântului Sava.

Este pomenit la data de 4 decembrie

1.1 Iconografie

Conform Erminiei lui Dionisie din Furna, Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinţilor cuvioşi imnografi şi dascăli cântăreţi (melozi) trebuie zugrăvit ca un ieromonah foarte bătrân, având barba despărţită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat şi cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "Veseleşte-te, Ierusalime, şi prăznuiţi toţi cei care iubiţi Sionul".

Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalţi sfinţi melozi, este reprezentat şezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl "

Fisiere in arhiva (1):

  • Teologia Icoanelor.doc