Viața și Activitatea Sfântului Maxim Mărturisitorul

Argument

După aproape două mii de ani de la întemeierea ei, Biserica lui Hristos este la fel de vie, la fel de sublimă şi la fel de măreaţă ca la începuturile sale; aceasta pentru că fundamentul ei este însăşi Persoana Mântuitorului Hristos, „ piatra cea din capul unghiului”, precum şi credinţa Sfinţilor Apostoli şi a tuturor Sfinţilor din toate locurile şi din toate timpurile, credinţă care s-a transformat de nenumărate ori în izvor de sânge.

Îndeosebi în primele veacuri creştine, cei care i-au urmat lui Hristos şi Sfinţilor Apostoli au avut de îndurat ura păgânilor izvorâtă din incapacitatea acestora de a concepe modul de vieţuire creştină bazată pe iubire, iar mai apoi au fost nevoiţi să lupte contra ereticilor, care nu au reuşit să pătrundă învăţătura Mântuitorului Hristos în sublimul ei.

Un blestem chinez spune: „fie să trăieşti vremuri interesante”. Astfel de vremuri a trăit Sfântul Maxim Mărturisitorul, unul dintre cei mai înfocaţi apologeţi ai dreptei credinţe, care a marcat prin imensitatea personalităţii sale istoria bisericească, precum şi politica secolului al VII –lea. În lupta pe care a purtat-o împotriva ereziei, el a angajat imensele sale cunoştinţe şi eforturile supraomeneşti, opunându-se până şi împăraţilor romani Heraclie şi Constans II pentru a păstra neatinsă învăţătura dreptei credinţe.

Punctul culminant al mărturisirii Sfântului Maxim este acela în care el preferă a fi târât pe uliţele cetăţii şi a i se tăia limba şi mâinile decât să se lepede de dreapta credinţă. Dar nici prin aceasta ereticii nu au reuşit să oprească propovăduirea Sfântului, pentru că, însăşi această atitudine în faţa prigonitorilor a fost un izvor nesecat de putere şi îmbărbătare pentru creştinii de atunci şi de astăzi.

Personalitate cu un caracter puternic, cu o inteligenţă sclipitoare, Sfântul Maxim Mărturisitorul este cunoscut ca şi unul dintre cei mai profunzi Sfinţi Părinţi, care a pătruns tainele credinţei nu doar sub aspect teoretic ci, mai ales, sub acela al trăirii personale.

Opera sa, de o vastă întindere din care doar o parte a fost tradusă şi în limba română, tratează cu o maturitate spirituală deosebită numeroase probleme dogmatice, apologetice şi mistice, care ocupă un important rol în literatura patristică.

Model vrednic de urmat pentru creştinii epocii sale, Sfântul Maxim rămâne un model şi pentru creştinii secolului XXI. Desigur nimeni nu ne mai ameninţă astăzi cu tortura pentru a ne lepăda de credinţă, nimeni nu ne mai cere să ne vărsăm sângele pentru Hristos, dar aceeaşi vigilenţă necesară atunci în vremea Sfântului Maxim este necesară şi astăzi. Aceasta deoarece diavolul este acum poate chiar mai perfid decât atunci încât de multe ori reuşeşte să-i convingă pe sărmani creştini să-şi vândă credinţa „pe un blid de linte”. Credinţa pentru care Sfântul Maxim alături de nenumăraţi sfinţi a suportat chinuri greu de închipuite a devenit astăzi pentru mulţi un obiect de comerţ. Nu mai ştim să apreciem valorile pe care Biserica lui Hristos le are şi cărora ne face şi pe noi părtaşi, dacă le cercetăm şi le preţuim cum se cuvine.

Sfântul Maxim ne cheamă astăzi, ca şi pe contemporanii săi să pătrundem împreună în aspectul mistic al creştinismului pentru a conştientiza mai profund comoara pe care acesta o posedă şi nu o ascunde ci ne-o împărtăşeşte în fiecare Sfântă Liturghie.

Mi-am aplecat atenţia asupra vieţii şi operei Sfântului Maxim pentru a înţelege focul dragostei pentru Dumnezeu, care-i mistuia inima şi care i-a dat atâta putere în lupta cu uneltirile vrăjmaşului, căci după cum însuşi spune: „Fericită este mintea care a trecut peste toate lucrurile şi se desfătează neîncetat de frumuseţea dumnezeiască”.

Părintele Arsenie Boca ne asigură de un mare adevăr atunci când zice „există o singură cale senină, trăirea învăţăturii creştine în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră”. La aceasta ne îndeamnă şi Sfântul Maxim, la trăirea învăţăturii creştine păstrată nealterată prin jertfa lui şi a altor numeroşi martiri.

Cunoscându-i viaţa şi îndemnurile putem să-i urmăm şi noi, fiecare Sfântului Maxim, în drumul nostru spre Mântuitorul Hristos şi Împărăţia Sa.