Viața și activitatea Sfinților Apostoli

SFÂNTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST MATEI

Mai este cunoscut ca Levi, fiul lui Alfeu. Este din Capernaum, având meseria de vameș. Într-o zi când era Iisus în Capernaum și Matei era la vamă, într-o barcă, văzându-l Iisus, i-a zis: Vino și urmează-Mă! Auzind Matei spusele Mântuitorului, nu doar cu urechile trupului, ci mai presus de toate, cu urechile sufletului, lăsând toate, L-a urmat pe Hristos. Apoi Domnul a intrat în casa lui Matei, primind poftirea celui ce avea să-i fie ucenic. Cu toate că, la casa lui Matei s-au aflat mulți oameni, între ei s-au amestecat și cărturari care vociferau că Hristos a intrat în casa unui păcatos. Dar Domnul desființând toate taboourile de vorbă, le-a pusa la inimă faptul că nu cei sănătoși au nevoie de doctori, ci cei bolnavi! Am venit să chem pe cei păcătoși la pocăință, nu pe cei drepți!

Cu toate că Matei era un păcătos, un bărbat avut, a lăsat totul de-o parte și I-a urmat Lui Hristos, devenind un apostol al neamurilor și un misionar vrednic de consemnat în calendar.

După Înălțarea Domnului la cer și Coborârea Duhului sfânt, a rămas, mai întâi în Palestina, venind după în Ierusalim cu ceilalți apostoli. Venind timpul să iasă la propovăduire, creștinii iudei l-au rugat să aștearnă pe hârtie faptele și minunile Mântuitorului., de aici având evanghelia lui.

După plecarea din Ierusalim Matei a mai trecut și prin mai multe ținuturi învățând cuvântul adevăratei credințe, dintre care amintim de Macedonia, Siria, Persia, Patria și Media, lasând prin acele părți și începătoriile unor Biserici. A îndurat foame, sete, bătăi, chinuri, dar cu toate acestea nu a lasat Cuvântul adevărului să fie oprit, continuând să ajungă pâna la canibalii din Mirmena. În Mirmena se aflau oamneni care nu auziseră de Dumnezeu, Matei a fost greu încercat, dar Dumnezeu I s-a descoperit, ținând în mână un toiag. Dumnezeu avea acel toiag ca botă de îndreptare a poporului Mirnean, pe care încredințându-i-l lui Matei, I-a spus să meargă, să-l sădească în fața Bisericii din cetate. Zis și făcut, Matei a sădit toiagul, din care a ieșit un pom mare cu fructe gustoase, ca gustând din ele să se lase de la obiceiurile lor, și lângă pom răsărind un izvor de apă, ca atunci când va intra în râu să se lumineze.

Odată cu această minune a lui Dumnezeu făcută prin mâinile lui Matei, mulți oameni s-au adunat la pom. Profitând de acest prilej, Matei le-a propovăduit Cuvântul Adevărului, ca prin aceasta, mulți cunoscând adevărul, s-au botezat, ieșind din izvor luminați la față.

Mai marele cetății, Fulvian, văzând cele petrecute și că oamneii cetății nu se mai închină idolilor, a pus pe urma lui Matei mai mulți ostași să-l prindă și să-l piardă. Dar ostașii, cu toate cele trei încercări ale lor, au fost învăluiți de întuneric, negăsind pe Apostol, fiind nevoiți să se reântoarcă la Fulvian fără Matei. Înfuriat la culme, Fulvian s-a dus personal pentru a-l prinde, dar de îndată ce s-a apropiat de sfânt, ochii lui și-au pierdut vederea. Rugându-l Fulvian pe Matei, pentru recăpătarea vederii, Matei nu a ezitat a-l ajuta, dar tiranul Fulvian, pornit fiind de un duh rău, nu a ezitat al prinde pe sfânt.

Astfel că, Matei a fost adus în cetate și pus pe o grămadă de lemne, dându-i-se foc. Dar pe când toți credeau că sfântul a murit, deodată focul s-a stins și Matei a ieșit teafăr și nevătămat din vâltoarea focului .

Fulvian văzând cele întâmplate, s-a mâhnit și mai rău, dând poruncă să se aducă și mai multe vreascuri și lemne uscate, ca pe acestea îmbibândule în grăsime de delfin, smoală și rășină să ardă mai cu amploare, pierzând pe Matei. A mai poruncit ca lângă foc să fie aduse statuile cu idoli, ca Matei când v-a fi în chinurile focului să ceară ajutorul lor. Dar Matei se ruga, în focurile cele mai năbușitoare. Brusc focul s-a răsfrânt asupra idolilor cu sunet de trăsnet și aceștia s-au topit. Din idoli topiți, ca o formă de șarpe, s-a repezit asupra lui Fulvian. Apostolul a mustrat focul și șarpele a pierit. Fulvian dorea să-l scoată pe Matei din foc, dar acesta s-a rugat ca Dumnezeu să-L i-a întru împărăția Sa.

După moarte lui, Fulvian a poruncit să fie adusă o raclă de aur în care să pună trupul lui Matei. Dar nici atunci nu avea credință deplină și poruncind a spus să fie adus un sicriu de fier, pe are sigilându-l cu plumb să fie aruncat în mare, susținând că dacă cel ce L-a păzit de foc, Îl v-a păzi și de adâncul mării.

De dată ce sicriul de fier a fost aruncat în mare, Matei s-a descoperit în vis episcopului Platon, spunându-i că vor afla sicriul la răsărit de palatul lui Fulvian. Mergând Platon cu toată biserica, au descoperit sicriul așa cum i-a spus sfântul.

Văzând cele întâmplate, Fulvian s-a botezat, dar Matei, nici aici nu a întârziat să apară, a spus să-i fie pus numele de Matei lui Fulvian. Apoi apostolul s-a mai arătat în vis episcopului Platon, spunându-i să lase episcop pe mai marele cetății, îpe Fulvian, în locul lui, iar fiul său să-i urmeze.