Linii de Transmisie

1. Linii aeriene

Acestea sunt primele tipuri de linii de transmisie (LT) apărute. Ele au conductoare groase (d > 2,5 mm) din bronz sau cupru, distanţate la 20-30 cm, montate pe traverse din lemn, pe stalpi, şi izolate faţă de aceştia cu izolatoare din sticlă sau porţelan (figura 4.32). Efectul pelicular apare la 20-30 kHz.

In condiţiile unei atmosfere uscate, prezintă atenuări foarte mici, dictate de rezistenţele mici ale conductoarelor şi impedanţa caracteristică ridicată (Z0 = 600-700 Ω). Dacă vremea este umedă, atenuarea creşte pană la 50%, datorită măririi conductanţei de pierderi, sau şi mai mult in cazul depunerii zăpezii (figura 4.33). Din

această cauză, la noi, liniile aeriene pot fi folosite pană la circa 150 kHz, datorită pericolului depunerilor masive de chiciură şi polei. Zăpada mai puţin umedă,

poate produce, prin frecare, sarcini electrostatice. De altfel, peste 150 kHz apar perturbaţii puternice, induse de staţiile de radioemisie in gama de unde lungi.

Liniile aeriene prezintă dezavantajul unui zgomot de diafonie important. Cuplajul electromagnetic sau inductiv produce interferenţa canalelor (figura 4.34a) şi astfel, in receptorul aparatului telefonic se pot auzi slab şi alte convorbiri sau zgomote. Zgomotul de diafonie poate fi redus prin mărirea distanţei intre fire şi inversarea lor periodică (transpoziţie), aşa cum se arată in figura 4.34b. Ele se intalnesc in zone rurale, in oraşe fiind inestetice şi captand paraziţi industriali.

2. Linii in cablu simetric

Liniile in cablu simetric au apărut in jurul anului 1890. Ele sunt folosite in mod curent pentru sistemele de curenţi purtători, avand pană la 120 de căi in gama 12-552 kHz, sau chiar 180 de căi, in cadrul circuitelor pe 4 fire. Folosirea lor la frecvenţe mai inalte este limitată, ca in cazul liniilor aeriene, de efectul pelicular şi de radiaţie al conductoarelor.

Construcţia unei linii in cablu simetric este prezentată in figura 4.35. Conductoarele din cablu, din cupru sau aluminiu, izolate iniţial cu hartie apoi cu material plastic, sunt răsucite in perechi sau cate 4 la un loc, cu scopul de a se realiza o interferenţă electromagnetică minimă intre perechi. In cazul răsucirii a cate 4 conductoare impreună se obţine un coeficient de umplere mai mare cu 40%, dar diafonia creşte.

Grupul de conductoare este infăşurat intr-o manta de plumb. Intrucat cablul se montează in subteran, pentru protejarea circuitelor contra apei, se montează o folie de aluminiu in interiorul cablului, sau se umple cu un gel pe bază de petrol.