Protocolul distance-vector - EIGRP, formatul mesajului, distanță administrativă, principiul de funcționare, dezavantaje

INTRODUCERE

Unul din cele mai dramatice evenimente în retelele de calculatoare a fost introducerea şi dezvoltarea rapidă a reţelelor locale, ca un mod de standardizare a sistemelor de conectare a computerului folsite în firmă. Acest lucru însemnă conectarea împreună a unui numar de elemente computaţionale. La cel mai simplu nivel o reţea locală furniza nu mai mult decat un mediu de conectare (cum ar fi un cablu coaxial la care toate calculatoarele şi imprimantele sînt conectate) împreună cu un set de reguli ce guvernează accesul către acel mediu. Cea mai folosită reţea locală, Ethernet, utilizează un mecanism numit CALL SENSE MULTIPLE ACCESS –COLISION DETECT/CSMA - CD (Accces multiplu a sensului de apel – detecţie de coliziuni).

Aceasta înseamna ca fiecare componenta conectata poate folosi legatura cand s-a stabilit ca nu exista un alt dispozitiv care-l foloseste. Daca coliziunea totusi se produce dispozitivul care sonda conexiunea se retrage si incearca din nou mai tarziu. Ethernet transforma date la viteza de 10 MB/sec, ceea ce este suficient de rapid pentru a face ca distantele dintre dispozitive sa fie nesemnificative. Ele apar ca si cum ar fi direct conectate cu destinatia lor. Ethernet-ul si CSMACD sant exemple de retele locale. Exista multe componente diferite ce alcatuiesc acest system (cum ar fi magistrala, inelul, conexiunea stea) si un numar diferit de protocoale de acces. In ciuda acestei varietati toate retelele locale dau posibilitatea accesarii caracteristicilor in care ele sant limitate in distanta (fizic, ele acopera o singura cladire) si sant suficient de rapide pentru a face reteaua de conectare invizibila dispozitivelor care o folosesc. In plus, retelele locale moderne pot oferi utilizatorilor o gama larga de facilitati sofisticate. Pachetele de software de management sant disponibile pentru a controla modul in care dispozitivele sant configurate in reteaua locala, cum sant administrate, utilizate si cum resursele de retea sant controlate. O larga structura adoptata a retelei locale este de-a avea un numar de servicii ce sant valabile unui numar, de obicei, mult mai mare de clienti. Vechile computere (acele puternice) furnizau servicii cum ar fi: controlul imprimantei, a partajarii fisierelor si posta.

Facilitatile multor retele locale sant foarte puternice. Multe companii nu doresc sa posede insule, izolate de facilitatile de calcul. Ele, de obicei, doresc sa extinda facilitatile pe-o arie larga, in asa fel incat acele grupuri sa poata lucra fara a fi nevoie sa fie localizate. Fiecare calculator aparţine unei reţele, cu ale cărei componente poate comunica oricînd direct, fără alte intervenţii. Pe de altă parte există dispozitive de reţea care au conexiuni la mai multe reţele simultan. Acestea se mai numesc: "gateways". Un pachet care este primit de o "gateway" pe interfaţa dinspre o reţea poate fi transmis pe cealaltă reţea. Acest proces se numeşte "forwarding" ("înaintare").

Drumul ales de un pachet de la sursă la destinaţie poartă denumirea de "rută" (route).

Operaţia de alegerea a unei căi pentru un pachet se numeşte "rutare" (routing).

Un ruter este, în general, un calculator conectat simultan la mai multe reţele.

Pentru că există peste 30 de milioane de calculatoare, este clar că nu se poate introduce manual informaţia despre unde se află fiecare dintre ele, în toate ruterele (de altfel această informaţie este foarte volatilă: în fiecare secundă mii de calculatoare se conectează şi se deconectează)  sarcina calculării rutelor le cade în sarcină. Iniţial fiecare router are oarecari cunoştinţe despre vecinătatea lui, mai mult sau mai puţin imediată; aceste cunoştinţe sînt introduse de administratorul de sistem.