Conjuncția în limba română

CAPITOLUL I

DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA CONJUNCŢIEI

1. Definiţia conjuncţiei

Conjuncţia poate fi definită astfel :

1.1. Definţie semantică

Din punct de vedere semantic , conjuncţia exprimă relaţii între diferite părţi de vorbire (substantive, verbe, adjective) sau între propoziţii Conjuncţia este caracterizată printr-un conţinut lexical foarte abstract şi insuficient care se realizează în semnificaţii multiple, determinate în cea mai mare parte de contextele în care apar De aceea se explică motivul pentru care anumiţi lingvişti atribuie conjuncţiei numai sens gramatical şi nu sens lexical Conjuncţia este o clasă fără autonomie semantică

1.2 Definiţie morfologică

Din punct de vedere morfologic conjuncţia poate fi definită ca o clasă de cuvinte neflexibile , invariabile – indifferent de contextul în care apar. În consecinţă, în structura lor nu se disting conbinaţii de morfeme specifice. De altfel, multe dintre ele, în special cele primare, sunt neanalizabile şi au un corp fonetic redus, sunt mono- sau bisilabice:

sau, şi , ca, dar, iar, ori, ci, dacă, încât etc.

Prin aceste particularităţi formale conjuncţiile se opun tuturor părţilor de vorbire flexibile

1.3 Definiţie sintactică

Ca urmare a faptului că nu exprimă noţiuni, conjuncţia (ca şi prepoziţia) este

lipsită de autonomie sintactică, funcţionând ca o simplă unealtă gramaticală Ea exprimă două tipuri distincte de relaţii : relaţii de coordonare la nivelul propoziţiei sau al frazei sau de subordonare la nivelul frazei. Din acest punct de vedere conjuncţia se prezintă ca o clasă destul de neomogenă

A. În propoziţie conjuncţia leagă :

a. părţi de propoziţie de acelaşi fel :

- două subiecte : Denisa şi Liviu sunt plecaţi de acasă.

- două nume predicative : Fata este cuminte şi frumoasă.

- două atribute : Studentul harnic şi serios este apreciat.

- două complemente : Noi vom pleca la mare şi la munte

b. uneori leagă şi părţi de propoziţie diferite : Vino aici, acum (cct) şi repede (ccm).

B. În frază, conjuncţia leagă :

a. două propoziţii de acelaşi fel :

- două PP : Copii scriu 1/ şi citesc în camera lor. 2/

- două SB : E greu să munceşti 1 / şi să ai grijă de un copil.2/

- două CD : Dacă te-am bătut 1/ şi te-am certat 2/ am facut-o 3/, că te iubesc 4/

- două CZ : Nu au venit 1/, pentru că ningea 2/ şi era ger. 3/

b. uneori leagă partea de propoziţie de subordonata corespunzatoare :

- sb - SB : Au venit Ioana 1/ şi cine a mai rămas din grupul lor. 2/

- np - PR : El va deveni informatician 1/ şi ceea ce a dorit tatăl său.2/

- cd - CD: Elevii au învăţat teoria 1/ şi ce le-a mai spus profesorul.2/

- ci - CI : Mereu îi scriu Mariei 1/ şi cui mai merită. 2/

- c.ag - CA : Temele sunt scrise de Liviu 1/ şi de cine a învăţat 2/

- ccl - CL : Plecăm în parc 1/ şi unde mai e răcoare. 2/

- cct - CT : O să scriu acum 1/ şi când o să am timp. 2/

- ccm - CM : S-au mutat repede 1/ şi fără să le pară rău. 2/

- c.c.cz - CZ : N-au venit din cauza ploii 1/ şi pentru că fulgera. 2/

- ccs - CS : Ne pregrătim pentru a concura 1/ şi ca să reuşim. 2/

- c.c.cv - CV : Va pleca în ciuda febrei 1/ şi chiar dacă nu se simte bine. 2/

- c.c.cdţ - CDŢ : Nu mai stăm 1/ în caz de fulgeră 2/ şi dacă plouă.3/

- c.c.cns - CNS : E prea bătrân pentru a studia 1/ şi pentru ca să facă performanţă 2/

- e.p.s. - PS : L-am văzut venind 1/ şi că zâmbeşte la noi 2/

c. unori, leagă partea de propoziţie de o subordonată diferită :

- c.c.cv - CZ : Plec în ciuda ploii 1/ şi deoarece s-a făcut noapte 2/

- ccl - CT : Să vii aici 1/ şi când te chem 2/

- c.c.cns - CV : N-a învăţat suficient pentru a lua examenul 1/ şi deşi a avut emoţii 2/

d. uneori, leagă o subordonată de o parte de propoziţie diferită:

- CZ - c.c.cv : Plecăm 1/, deoarece s-a facut noapte şi în ciuda rugăminţilor 2/

- CI - ccs : Periodic îi scriu 1/, cui merită şi pentru a ne consulta 2/

e. uneori, leagă două subordonate diferite :

- CZ - CS : El nu scrie 1/ pentru că nu are voie 2 / şi ca să se menajeze. 3/

- CL - CM : Vino 1/, unde vrei 2/ şi cum vrei 3/

- CI - CT : O să plece 1/ cu ce poate 2/ şi când poate 3/

1.4. Definiţie contextuală

Referitor la contextul diagnostic al conjuncţiei, se pot face referire la două situaţii : situaţia în care anumite studii formulează posibilităţile de ocurenţă, dar dat fiind faptul că variantele nu au fost reduse la invariante nu au formulat definiţia contextuală, iar altele care au formulat contextul diagnostic fară să-l formalizeze.

Ştefan Găitanaru susţine că “dacă orice fenomen cercetat conduce la o modelare logică, acest lucru trebuie să se întâmple şi cu faptele de limbă ”. Reducerea variantelor la invariante s-ar fi putut face în maniera propusă : a~b, iar cu toate că formalizarea logică a intuit specificul distribuţional al conjuncţiilor, ar fi trebuit să se plece totuşi de la anumite particularităţi ale limbajului natural adică de la cele trei tipuri de contexte relaţionale : p~p,p~P, P~P (unde p= parte de propoziţie, P=propoziţie) expresiile presupuse sunt de tipul : Mănânc mere şi pere; Merge cu ea şi cu cine mai doreşte; Copilul scrie şi citeşte.

Conform acestor raporturi, conjuncţiile se pot clasifica, diferenţia, descrie şi angrena într-un sistem relaţional-semantic. Din punct de vedere al analizei distribuţionale, contează contextul comun, care este cel al valenţei frastice între două unitaţi propoziţionale, aşa cum l-a intuit formalizarea logică : P~P în acesta apar de asemenea şi toate conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale.

Se pune problema dacă pronumele relativ-interogative, adverbele relative şi pronumele şi adverbele relative nehotărâte pot satisface această valenţă.