Construcții Complexe în Sintaxa Limbii Române

Domeniu: Limba Română

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 313 în total

Cuvinte : 127709

Mărime: 684.66KB (arhivat)

Publicat de: Claudiu Ifrim

Puncte necesare: 13

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Prof. univ. dr. Elena Dragos

Universitatea ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca Facultatea de Litere Şcoala doctorală „Studii lingvistice

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1. Preliminarii. 7
2. Construcţia sintactică complexă. 12
3. Accepţii ale calificativelor „complex” şi „dezvoltat” . 15
II. PROPOZIŢIILE NONFINITE
„CONSTRUCŢIILE ABSOLUTE”
A. Prezentare generală. 31
1. Tiparele sintactice ale construcţiilor absolute şi pseudoabsolute cu un scurt istoric. 31
2. Calificativul „absolut”. . 40
3. Semnificaţia circumstanţială a construcţiei absolute şi pseudoabsolute. 47
4. Sinonimii sintactice. 50
5. Predicativitatea formelor verbale nepersonale. 56
6. Valorile circumstanţiale ale construcţiilor absolute şi pseudoabsolute. 60
7. Tematizarea şi focalizarea construcţiilor absolute şi pseudoabsolute. 62
8. Aspecte pragmatico-stilistice ale construcţiilor absolute şi pseudoabsolute. 63
B. Construcţiile infinitivale pseudoabsolute. 65
1. Prezentare generală. 65
2. Valorile circumstanţiale ale construcţiilor infinitivale. 102
C. Construcţiile gerunziale absolute. 146
1. Prezentare generală. 146
2. Valorile circumstanţiale ale construcţiilor gerunziale. 166
D. Construcţiile participiale absolute. 182
1. Prezentare generală. 182
2. Caracterizare generală. 187
3. Concluzii la II. („Construcţiile absolute”). 195
CONSTRUCŢIILE RELATIVE INFINITIVALE
1. Tiparul sintactic al construcţiilor relative infinitivale cu un scurt istoric. 196
2. Semnificaţii modale ale construcţiilor relative infinitivale. 198
3. Note sintactice. 205
4. Aspecte pragmatico-stilistice ale relativelor infinitivale. 214
III. CONSTRUCŢII SINTACTICE COMPLEXE CU DECÂT ŞI CA
A. CONSTRUCŢIILE COMPARATIVE CU DECÂT ŞI CA
1. Tiparul sintactic al construcţiilor comparative şi complexitatea acestora. 219
2. Scurt istoric al construcţiilor comparative. 234
3. Oscilaţii semantico-gramaticale ale lexemelor comparative ca, decât, cât, precum. 238
4. Poziţii sintactice comparative complexe. 247
B. CONSTRUCŢIILE EXCEPTIVE, CUMULATIVE ŞI OPOZIŢIONALE CU DECÂT
0. Caracterizare generală
1. Tiparul construcţiilor exceptive, cumulative şi opoziţionale şi complexitatea acestora. 254
2. Decât exceptiv, cumulativ şi opozitiv. 270
3. Caracterul circumstanţial vs necircumstanţial al construcţiilor exceptive, cumulative şi opoziţionale complexe. 273
4. Poziţii sintactice exceptive complexe. 273
5. Poziţii sintactice cumulative complexe. 277
6. Poziţii sintactice opoziţionale complexe. 282
LISTA DE ABREVIERI ŞI SIMBOLURI UTILIZATE. 288
BIBLIOGRAFIE. 291
SURSE. 310

Extras din proiect

I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1. Preliminarii

1.1. În sintaxă, orice şir de constituenţi reprezentând un enunţ sau numai părţi componente ale acestuia, dar care presupune o organizare sintactică internă cu reguli, constrângeri, ierarhii constituie o construcţie . În latină, prin constructio ( < com- ,,cu” + struere ,,a clădi”) se înţelegea o combinaţie sintactică minimală, fiind o traducere a grecescului σύνταξις (syntaxis < syn- ,,cu” + tassein ,,a clădi, a aranja”), care desemna, la Apollonios Dyscolos, grupul de două cuvinte: unul regent + unul dependent (echivalent parţial al sintagmei , înţeleasă ca unitate sintactică minimală sau maximală constituită din doi termeni şi raportul de solidaritate - relaţia – dintre ei). În istoria gramaticii, construcţia a denumit diverse tipuri structurale, precum ,,îmbinare de cuvinte”, ,,grup de cuvinte”, ,,sintagmă”, „unitate sintactică”, „sintaxem”, „sintagmem”, ,,propoziţie”, ,,frază” . Conceptul are semnificaţii multiple, care privesc domenii diferite (morfologie, sintaxă , lexic, semantică, stilistică), adică nu constituie o unitate exclusiv sintactică a limbii, dar poate fi convenabilă în măsura în care are sensul general de structură gramaticală inter- sau intrapropoziţională analizabilă. În studiul nostru, prin construcţie avem în vedere acele grupuri libere de cuvinte care se caracterizează printr-o coeziune de tip special: construcţiile absolute , construcţiile relative infinitivale, construcţiile comparative cu decât şi ca, respectiv construcţiile exceptive, cumulative şi opoziţionale cu decât. Prin coeziune a grupului sintactic înţelegem, aici, existenţa unei legături sintactice între componenţii grupului, ca efect, pe de o parte, al atracţiei exercitate de centru (sau cap de grup) asupra argumentelor, iar, în mai mică măsură, ca efect al constrângerilor impuse de argumente unele asupra altora (DŞL 2001: s.v. coeziune1).

1.2. Coeziunea de tip special este dată de specificitatea unor construcţii, a căror structurare se realizează ca un proces complex, în care sunt angajate, simultan, mai multe constrângeri şi relaţii sintactice şi care se caracterizează printr-o funcţionalitate specifică. În redarea acestor coeziuni, pornim inductiv, pe baza exemplelor din texte din epoci diferite, studiul nostru rămânând unul sincronic:

A. • Neagiungându-i ţarini, sate pofteşte. (Cantemir: 25)

• Moartea sosind, avuţiia ce foloseşte? (Cantemir: 27)

• Dar şovăind cu gândul între pământ şi cer,

Te-au prins, pe nesimţite, cătuşele de fier... (Arghezi II: 23)

• Ieşind din trunchiul tânăr tot ramuri şi-alte ramuri,

Se înmulţise omul în seminţii şi neamuri. (Arghezi II: 24)

• Înainte de a fi depus aici în această celulă (...), un sentiment senin se insinua în sufletul

meu... (Preda I: 33)

• Oricât m-aş strădui, mi-este cu neputinţă să-mi imaginez că, odată verdictul pronunţat,

voi putea adresa lumii un tandru adio nepăsător. (Preda I: 33-34)

• Pentru a adormi copiii cât mai repede, bunica le-a spus o poveste.

• Vizitând oraşul, ne-a impresionat arhitectura.

• Ajuns profesor universitar, mulţi îl respectau.

B. • Nu-i cum porni pe o asemenea vreme.

• După toate acestea, Andrei va avea ce le povesti amicilor.

• Sub ochii noştri n-are ce se întâmpla.

C. • Că ce feliu şi fără de minte a fi acela carele mai vârtos întunerecul decât lumina

ari iubi? (Cantemir: 24)

• Râvneai mai sus cu mintea decât era datoare zvâcnirea unei schiţe... (Arghezi II: 24)

• Nu-i urma sfatul decât în parte... (Preda I: 44)

• Nu te-ai putea salva decât dacă ai fi o mare poetesă şi ai descrie în versuri frumoase

viaţa ta de curtezană, ca Bilitis... (Preda I: 65)

• M-am simţit aici ca într-un castel medieval.

• N-am dansat (acolo altcumva) decât ca la banchet.

• Nu citea cu atenţie decât frunzărea.

• Vor veni şi alţii decât colegii de clasă.

• Mă aşteptam şi la altceva decât să comenteze inutil.

• George citea adeseori altceva decât tine.

• Anu acesta aş merge altundeva decât pe litoralul românesc.

• În presă a apărut o altă versiune decât ce ştiam eu.

Pe baza exemplelor, degajăm următoarele constatări preliminare:

1.2.1. Setul A. cuprinde grupuri verbale izolate, caracterizate printr-o valoare circumstanţială, în care verbele la mod nepersonal (infinitiv, gerunziu sau participiu) contractează relaţii sintactice cu diferiţi determinanţi şi se combină, în absenţa flectivului de acord verbal (de număr şi persoană), cu un subiect propriu, cunoscut, în majoritatea studiile lingvistice, sub denumirea de subiect absolut. Deşi asimilabilă unei propoziţii subordonate, construcţia cu verb nonfinit în poziţie de centru nu are calitate de enunţ (este privată de autonomie în comunicare) şi nu există o relaţie sintactică explicită (marcată) între propoziţia regentă şi construcţia cu verb mod nonfinit (gerunziul şi participiul). Excepţie fac infinitivele însoţite de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale - oricum, conectori! - : fără, pentru, spre, înainte de etc. , care au în imediata vecinătate la dreapta procliza a.

Există unele participii (declinabile întotdeauna în astfel de construcţii) însoţite de adverbe de nuanţare cu funcţie de semnalizatori, (vezi infra II. „Construcţiile absolute” 3.), care, în diacronie, reprezintă fie elemente anterioare locuţiunilor conjuncţionale, fie reminiscenţe ale acestora: îndată [ce], odată [ce], chiar [dacă]: Odată reîntorşi părinţii, îşi mai reveni. ≡ Odată ce se reîntoarseră părinţii, îşi mai reveni. Îndată rezolvată problema, mulţi vor demisiona. ≡ Îndată ce se va rezolva problema, mulţi vor demisiona. Şi unele infinitive şi gerunzii pot contracta, în structura izolată, asemenea adverbe: Chiar copil a-l considera, greşeala sa e impardonabilă. ≡ Chiar dacă îl considerăm copil, greşeala sa e impardonabilă.; De această dată, chiar cerându-ţi scuze, nu vei fi iertat. ≡ De această dată, chiar dacă îţi vei cere scuze, nu vei fi iertat. În gramatică, aceste construcţii sintactice apar sub numele (impropriu, cum vom argumenta infra II.) de construcţii absolute .

1.2.2. În setul B. apar tipare sintactice în care relativul pronominal sau adverbial introduce un verb la infinitiv, iar în poziţia de regent se află a avea personal / impersonal ori a fi exclusiv impersonal, acestea funcţionând, de obicei, ca operatori de modalitate. În gramatică, sunt cunoscute sub denumirea de construcţii relative infinitivale .

1.2.3. Setul C. conţine structuri în care poziţia sintactică de bază are compliniri semantico-sintactice suplimentare, prin coocurenţa lexemelor ca - comparativ / decât, cunoscute ca părţi de propoziţie / propoziţii în construcţie comparativă, respectiv exceptivă / cumulativă / opoziţională .