Odă - în metru antic

“Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. Este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele”. ( M. Eliade )

Încadrarea poemului în opera autorului:

“Odă ( în metru antic )” face parte din ultima etapă a creaţiei eminesciene, cea bucureşteană.

Aceasta este perioada capodoperelor.

Acum definitivează “Luceafărul”, “Glossa”, “Scrisorile”( 1883 ).

Tema comună a tuturor acestor texte este destinul omului de geniu în societate.

Geneza:

Prima variantă datează din perioada studiilor berlineze ( 1873 ) şi se intitulează “Odă pentru Napoleon”.

Eminescu lucrează aproape 10 ani la acest text.

Împăratul Napoleon e înconjurat de ocean, motivul insulei sugerând izolarea şi faptul că omul superior e neînţeles de oamenii de rând. Napoleon e înfăşurat tot timpul în mantia sa cenuşie.

Poezia are 11 variante. Se trece de la imaginea împăratului singur şi neînţeles la imaginea poetului.

Eminescu a tradus cele mai cunoscute ode, epistole şi satire horaţiene, încercând să respecte cât mai fidel structura ritmică din original.

Versul safic are următoarea structură prozodică: troheu + spondeu + dactil + dipodie trohaică (-U /- - / -UU / -U / -U) Versul adonic: 5 SILABE: 1 dactil + 1 troheu : -UU -U

Eminescu nu va putea respecta această succesiune de celule ritmice, însă va păstra poziţia accentelor din structura ideală a strofei safice.

Eminescu era fascinat de chipul titanian al împăratului Napoleon, convertit treptat în imaginea geniului neînţeles şi cu un destin dramatic.

Această invocare a împăratului Napoleon trădează, prin analogie, chipul tainic al omului şi poetului Eminescu, şi el geniu superior şi neînţeles.

4. Gen şi specie:

liric, odă ( aparent imn închinat lui Napoleon )

- în realitate= MEDITATIE FILOSOFICA ;

Lirismul subiectiv : prezenţa mărcilor eului liric: verbele şi pronumele, adj. pron. pos. de persoana I: „credeam”, „ochii mei”, „focul meu”, „pe mine / Mie redă-mă”.

5. Tema: geniul ( + moartea, iubirea, cunoaşterea)