Perioada comunistă

PERIOADA COMUNISTA Epoca de aur

Realismul socialist în România

După cel de-al doilea război mondial, realismul socialist după model sovietic este impus în cultura ţărilor socialiste satelite, inclusiv România. Acest fapt a fost însoţit de o serie de măsuri organizatorice şi represive (Vezi articolul Poeţi români în închisorile comuniste). Stalinismul cultural, între 1948 şi 1956, distruge vechiul sistem românesc de valori şi instituţiile culturale corespunzătoare, propunând-şi realizarea omului "de tip nou", după trăsăturile sovietice. Ca şi în politică sau economie, stalinismul cultural s-a impus prin forţă, legăturile intelectualilor cu Apusul au fost complet întrerupte, Academia Română şi asociaţiile profesionale cu tradiţie ca Societatea scriitorilor români sau Societatea compozitorilor români au fost desfiinţate şi înlocuite cu unele noi, din care personalităţile care nu erau agreate de noul sistem au fost înlăturate. În 1948 s-a tipărit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de cărţi şi reviste interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice şi din manualele şcolare. Operele unui număr de autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu etc. În cazul literaturii şi culturii universale, lista interdicţiilor este imensă: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson, Edgar Poe, Gide etc.

Nicolae Ceausescu

Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scorniceşti - d. 25 decembrie 1989, Târgovişte) a fost un politician comunist român, membru al Partidului Comunist din România din ilegalitate, din anul 1932, conducătorul Republicii Socialiste România din 1965 şi până la căderea regimului comunist în această ţară, survenită în 22 decembrie 1989. La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, este constituit Tribunalul Militar Excepţional. La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecaţi după un proces sumar de acest tribunal, condamnaţi la moarte şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei.

Sfarsitul lui Ceausescu

La 22 decembrie 1989, soţii Ceauşescu părăsesc capitala la bordul unui elicopter pilotat de Vasile Maluţan, împreună cu Emil Bobu şi Manea Mănescu. Fac o scurtă escală la Snagov, după care îşi continuă drumul spre Piteşti, dar datorită închiderii de către armată a spaţiului aerian, sunt nevoiţi să aterizeze în apropiere de Boteni (lângă şoseaua naţională Bucureşti-Târgovişte), unde abandonează elicopterul. Soţii Ceauşescu însoţiţi de un ofiţer de Securitate fac autostopul, şi sunt luaţi in maşină de un medic, care îi duce până la Văcăreşti. În final, sunt luaţi în custodia miliţiei, apoi predaţi autorităţilor militare de la garnizoana Târgovişte.[10]

La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, este constituit Tribunalul Militar Excepţional.[11] La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecaţi după un proces sumar de acest tribunal, condamnaţi la moarte, legaţi la mâini, şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei. Tribunalul respectiv, a cărui legitimitate a fost ulterior contestată, şi-a asigurat un loc special în istorie prin faptul că avocatul însărcinat cu apărarea lui Ceauşescu a făcut front comun cu procurorul, în loc să îşi apere "clientul". Înaintea execuţiei Elena Ceauşescu a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea separată a fiecăruia şi referindu-se la soţul ei: "Împreună am luptat, împreună murim!", imagini difuzate de documentarul "Doctor horroris causa".[12][13] În drum spre locul execuţiei Nicolae Ceauşescu a intonat câteva versuri din Internaţională, şi a strigat: "Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă!"

Privind retrospectiv, procesul, execuţia cuplului dictatorial şi difuzarea acesteia mai apoi pe postul national de televiziune ar putea părea o barbarie. Trebuie însă remarcat faptul că, la vremea respectivă, majoritatea populaţiei a aprobat execuţia ca o pedeapsă potrivită pentru suferinţele pe care dictatura le-a impus Românilor şi avea nevoie de dovada dispariţiei celor doi tirani. Cetăţenii sperau că fanaticii Regimului vor înceta luptele de gherilă urbană odată cu dispariţia lor. A rămas de altfel neelucidat răspunsul la întrebarea: "Cine-a tras în noi după 22 ?". Se vehiculează de altfel şi scenariul conform căruia o parte dintre "teroriştii" de după 22 Decembrie 1989 ar fi fost agenţi ai Noii Puteri, care acţionau cu dublu scop: de a justifica lichidarea fizică a lui Ceauşescu şi de a inhiba mişcarea populară democratică şi anticomunistă, care ar fi "măturat" puterea