Romanul Românesc de la Începuturi până în Secolul XX

ARGUMENT

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte tabloul complex al experienţelor moderne din romanul nostru interbelic. O prezentare a acestor experienţe însemnă însă o parcurgere aproape integrală a materiei epice din această perioadă, romanul având „o evoluţie prin revoluţie”.

Am considerat necesar un capitol de deschidere care să arate orientările epicului de până la 1918 pentru o mai facilă comparare a structurilor româneşti interbelice cu cele deja existente în literatura noastră de până atunci.

În corpusul analizei am ales autori ce s-au impus istoriei literare prin operele de prestigiu în această perioadă , expunerea necuprinzând şi proze cu o mai mică valoare literară ce au urmărit practic un făgaş deschis anterior de alte creaţii literare.

În prezentarea făcută fiecărui reprezentant abordat am dorit să înfăţişez punctele de originalitate , caracteristicile proprii ale operelor , fără a mai prezenta întreaga creaţie epică a scriitorului respectiv aceasta întâmplându-se, cu pecădere, numai în cazul lui Camil Petrescu, autor ce, în fond, constituie esenţa lucrării de faţă.

Demersul ales este destul de amplu, întrucât pornind de la aserţiunea cum că o sinteză a acestei perioade oferă o viziune de ansamblu a spiritului modern în romanul unterbelic, o viziune asupra unei perioade de naştere şi totodată de construcţie a acestui gen literar în literatura română, am ales ca esenţa să o constituie ceea ce invederează statutul ambiguu al formei literare întrebuinţate de Camil Petrescu.

CAPITOLUL I

ROMANUL ROMÂNESC DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ ÎN SECOLUL

XX

1.1Orientări ale epicului românesc în secolul al XIX-lea

Zorile romanului românesc sunt târzii şi cu o îndelungă perioadă pâna la maturizarea venită abia în perioada interbelică. ”După câteva încercări naive şi nefinalizate între 1845 şi 1855, primele noastre reuşite se ivesc odata cu Manoil (1855) şi Elena (1862) de Dimitrie Bolintineanu. În studiul „ Realism şi construcţie epică în roman „ Pompiliu Constantinescu afirmă : „În afară de Ciocoii vechi şi noi şi Viaţa la ţară celelalte Manoli , Elena şi Dan sunt date de istorie literară puncte de plecare în evolutia unui gen care abia după 1918 se afirmă în vigoare.”

În timp ce romanul european cunoscuse încă din secolul al XIX-lea o extraordinară înflorire oferind prin Tolstoi, Gogol , Turgheniev, Dostoievski ( în Rusia ), Balzac, Flaubert, Sthendal ( în Franţa ), Dickens ( în Anglia ) adevărate culmi ale genului, romanul românesc se află în faza de pionierat când însaşi noţiunea ca atare nu era încă bine fixată.

Bolintineanu a dat Manoil, roman sentimental, epistolar cu un conflict insuficient motivat şi Elena o operă ce prelucrează shema lui Balzac din Le lys de la valée însă cu o deschidere largă asupra societăţii româneşti din vremea Unirii Cu Ciocoii vechi şi noi, Filimon este capul de linie al unei prelungite posterităţi