Simbolismul Literar

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Simbolismul Literar.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Romana

Extras din document

Simbolismul este un curent literar aparut în Franta,ca reactie împotriva parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovând conceptul de poezie moderna.În conceptia simbolistilor, descriptia rece, parnasiana, ca si observatia meticuloasa, naturalista, urmarind sa decupeze “o felie de viata”, nu pot surprinde altceva decât o realitate superficiala, o lume a aparentelor. Considerat din perspectiva social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de agravarea contradictiilor societatii capitaliste de la sfârsitul secolului al XIX-lea.

Termenul de „simbolism” provine din cuvântul grecesc „symbolon ” ,intrat în limba prin filiera franceza.Simbolul este un substituent,el înlocuieste expresia directa,vorbirea notionala,mediind cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.O data cu evolutia limbajului,simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se în toate domeniile culturii,iar în literatura este un mod de constituire a imaginii artistice.

Trasaturi:

Sugestia : simbolul se realizeaza prin sugestie,de aceea Baudelaire numea poezia „o specie de vrajitorie evocatoare”.Rolul sugestiei în realizarea simbolurilor este foarte mare.Mallarme sustine ca „a numi un obiect este a suprima trei sferturi din placerea poemului”si adauga „a sugera,iata visul!”.Urmând acest principiu,poetii simbolisti nu descriu,nu nareaza,nu relateaza.Ei resping anacdotica ,fabula,reportajul.D. Anghel nu descrie florile,în volumul „În gradina”,nici Stefan Petica fecioarele,în”Fecioara în alb” Ei comunica mai ales senzatii (olfactive, vizuale) corespunzatoare unor stari sufletesti.Ion Minulescu descrie corabii mari,insule,faruri spre a-si exprima aluziv,pe cale de sugestie,dorul de calatorii,tentatia departarilor.

Corespondentele sunt un mod de sondare,de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.Ideea fundamentala a simbolismului consta în exprimarea unor raporturi între eul poetului(universul mic)si lume(universul mare)care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri.Ele tind sa exprime relatiile ce exista,pe baza unor afinitati secrete,între partile componente ale totului cosmic.În categoria corespondentelor intra si analogiile dintre senzatii,emotii,imagini de naturi diferite.

Muzica : Simbolistii vor plasa în lumea de obiecte si fenomene starea de inefabil,de taina,care nu poate fi descrisa si expusa,ci numai sugerata,astfel arta simbolista se apropie atât de mult de muzica. Au pledat pentru muzica Verlaine-„muzica înainte de toate”,Mallarme-face distinctie între valoarea muzicala si cea notional-poetica a cuvintelor,Macedonski,pentru care „arta versurilor este arta muzicii”.Cuvintele capata nuante subtile,ele devin muzica.Câteva poezii simboliste au fost puse pe note-„Cânta un matelot”a lui I. Minulescu,”Note de primavara”a lui G. Bacovia. Este subliniata si o muzica interioara la Bacovia, care a asimilat muzica,în sensul ca ea sugereaza stari de spirit,în timp ce la Minulescu ea ramâne adesea exterioara.

Prozodia : Marea invocatie a simbolistilor în materie de prozodie o constituie introducerea în poezie a versului liber,însa nu toti poetii simbolisti au renuntat la versificatia clasica(Mallarme,Verlaine,Rimbaud).În Franta versul liber a fost introdus de Gustave Kahn. Poemul „Hinov”al lui Macedonski renunta la versul liber,sub motivul ca aceasta prezinta pericolul alunecarii spre proza ritmica.În poezia româneasca versul liber se deosebeste la Ov. Densusian,I. Minulescu,T. Arghezi,L. Blaga.

Poetii simbolisti au dat importanta problemelor de forma,ritm,creând cele mai savante armonii verbale,pauze,asonante si refrenuri. Eminescianizat la început,sentimental,decorativ,stilizat,simbolismul românesc dobândeste o nuanta expresionista în unele versuri ale lui Bacovia si Saulescu.

Teme si motive

Motivul singuratatii descinde din romantism.În simbolism el îsi pierde grandoarea,nu este clamat,devine elegiac si intim.Stefan Petica îi da o dimensiune tragica:”Batui la portile straine,/Si-nchise poetile-au ramas”.Nota de singuratate este îmbogatita cu melancolia tacerii,cu gesturi nehotarâte,cu tristeti apasatoare,la D. Anghel.Bacovia se simte pribeag pe pamânt,odaia îl sufoca precum sicriul.O cauza a exvitabilitatii si a agitatiei este starea de gol în care linistea devine apasatoare sau provoaca stari nelamurite:”Eu stau,si ma duc si ma-ntorc”,”Stau singur în cavou”, ”Singur,singur.singur”,”Eu singur cu umbra”.Efectul singuratatii este melancolia si spleen-ul,”Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseala profunda,dezolare si tristete abstracta,fara ca poetul sa ajunga la deceptie si pesimism propriu-zis,ca în romantism”(Lidia Bote).

În literatura universala,spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru întâia data de Baudelaire. Lidia Bote considera spleen-ul poetilor simbolisti români ca o prelungire a dorului poeziei populare,complicat însa la nivelul existentei urbane. Stefan Petica scrie:”Mi-e dor de-un cântec plin de jale,/De-o adiere parfumata”. Simbolismul cultiva un rafinament al senzatiilor si al emotiilor,obtinut prin poetizarea vietii urbane sau transfigurarea unor tarâmuri exotice,necunoscute.Starea este de reverie,poetii simbolisti sunt atrasi,în evadarile lor,de mister,de dorinta de a se elibera din mediul închis,apasator.

Evadarile, tentatia avântarii spre mari departari cu miraje si tarâmuri misterioase, într-o imagistica imprecisa,costituie o adevarata categorie tematica în simbolismul românesc.Reprezentativ în acest sens este I. Minulescu,poet al marilor plecari,cu obsesia exotismului,atractia catre zonele sudului,tropicale sau extrem-orientale,cu vegetatii luxuriante. Marea plecare o initiaza însa,în poezia noastra,Macedonski:”Întindeti pânzele, baietii /Un vânt subtire se ridica,/Albastra mare se despica”. Exotismul se realizeaza si prin vocatia pentru atmosfera de legenda si de mister,poetii manifestând interes pentru feeria de ev mediu.Pe de alta parte,în scrieri ca poemul dramatic”Solii pacii”(St. Petica)si poezia „Cu sufletul si noaptea” (M.Saulescu)se realizeza fuziuni ale simbolismului cu basmul,inspiratia fiind autohtonizata.

Natura : Spre deosebire de poezia romantica,natura nu mai este subiect,ci stare sufleteasca,exprimata muzical ori cromatic,sau decor. Astfel, parcul, gradina, statuile,orizonturile marine sunt prezentate static.În jurul obiectelor plutesc muzica si parfumul,în spatii nedefinite,ca si în poezia lui Baudelaire;poetii îsi propun sa dezvaluie „corespondentele”din natura.Simbolistii cânta amurgurile subordonate starilor afective;tonul unora este însa explicativ:St. Petica marturiseste ca,asa cum se stinge seninul zilei „asa pierit-a caldura altor zile bune”. Bacovia devine un „liric al culorilor”,auditiile lui sunt colorate(sinestezie).Natura lui Bacovia este aparent statica,însa în realitate toamna plânsul,golul,somnul,frigul,caldura,râsul,ploaia se misca întocmai fiintelor vii.

Culorile dominante sunt cenusiul,negrul,albul;culorile obsesiei; rosul,violetul, galbenul,expresii ale starilor anxioase.

Fisiere in arhiva (1):

  • Simbolismul Literar.doc