Tema Iubirii în Romanul Jar de Liviu Rebreanu

ARGUMENT

„Iubirea este o pânză oferită de Natură şi brodată de imaginaţie”.Voltaire

„Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun”.Paulo Coelho în Alchimistul

„Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc”.Liviu Rebreanu,Jar

Pornind de la aceste trei definiţii, definiţii ce aparţin unui gânditor de seamnă ca Voltaire, unui scriitor citit şi iubit de toate popoarele şi de oamenii de toate vârstele ca Paulo Coelho şi nu în ultimul rând scriitorului nostru de seamnă, Liviu Rebreanu putem vorbi despre iubire şi ceea ce reprezintă aceasta pe îndelete După cum spune Voltaire „Iubirea este o pânză oferită de Natură”, înţelegem că în faţa acestui sentiment, noi oamenii suntem prea mici. Iubirea ne este dată fără voia noastră de către ceva, de Natură spune gânditorul eu nu pot să fac altceva decât să fiu de acord cu acesta. După ce acest sentiment mirific iubirea, ne-a fost dat, nu rămâne decât ca noi să-l întreţinem şi să-i aducem îmbunătăţiri, după cum spune Voltaire, să o brodăm.

Mergând mai departe, către definiţia următoare, cea a lui Paulo Coelho „Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun”, recunosc că sunt total de acord cu prima parte a acestei definiţii, că iubirea este o forţă care te transformă şi aş mai adăuga eu, căreia până la urmă trebuie să te supui. De cele mai multe ori şi consider eu că aşa ar fi normal ca iubirea să facă totdeauna sufletul omului mai bun. Cum e aşa un sentiment unic la care participă şi Natura, o forţă care vrea să¬-ti facă sufletul mai bun, nu ai cum să te împotriveşti, însă nici nu trebuie tratat cu indiferenţă. Atunci când iubeşti, iubeşti cu adevărat şi eşti sigur de ceea ce ţi se întâmplă.

Aşa ajungem la definiţia dată de Liviu Rebreanu în romanul Jar „Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Nu ai cumsă iubeşti pe cineva doar pentru că acel cineva te iubeşte pe tine şi asta o pot justifica cu ceea ce am spus mai devreme că iubirea e o forţă, un sentiment dat de ceva mai presus decât noi oamenii. Dacă acestsentiment încă nu este prezent în sufletul tău, nu-l poţi induce şi nu te poţi preface că simţi acelaşi lucru faţă de o persoană doar pentru că acea persoană te iubeşte. Eu sunt convinsă că iubirea există sau nu există. Şi dacă ea există, ca şi Liviu Rebreanu în definiţia sa, cred că iubeşti pentru că iubeşti, nu există niciun alt motiv sau o altă explicaţie. Consider că acest sentiment îl trăieşti că ţi-a fost dat să-l trăieşti şi dacă-ţi face întradevăr sufletul mai bun aşa cum spunea Paul Coelho,atunci tu nu poţi decât să-l întreţii şi să te bucuri că eşti o persoană ce nutreşte un sentiment aşa nobil.

Nu poţi rezista unor asemenea citate, trebuie să le ţii aproape de tine, deoarece sentimental acesta ne-a încercat pe toţi măcar o dată în viaţă şi cum să le ţii aproape decât folosindu-le şi ajutându-te de ele în dezvoltarea unei tematici pentru lucrarea de licenţă.

Iubirea este cel mai preţios şi mai controvesat sentiment, este o temă inepuizabilă despre care s-a scris mult, care a atras pe oricare dintre autori. Aşa m-a atras şi pe mine şi am ales tema iubirii pentru lucrarea mea.

CAPITOLUL 1

Liviu Rebreanu

- creatorul romanului românesc modern -

Născut în 27 noiembrie 1885, în familia învăţătorului Vasile Rebreanu din Valea Someşului,în Târlişua, în apropiere de Târgu Lăpuş, Rebrean Laszlo (Liviu sau Oliver)a fost primul copil al familiei. Părinţii săi proveneau dintr-o familie de ţărani liberi, stabiliţi în ţinuturile grănicereşti, fapt dovedit de originea cuvântului „rebra”, care în maghiară înseamnă „graniţă”.

Vasile Rebreanu,tatăl său, este primul cu ştiinţă de carte, este fiul Irinei şi al lui Samoilă Rebreanu, născut în Chiuza la 18 aprilie 1862. A fost coleg cu George Coşbuc. După ce a terminat gimnaziul cu nota 1 (considerată nota maximă în sistemul de notare de la 1 la 5) a urmat un curs de notari la Făgăraş (1881 – 1883). În primăvara lui 1885 se căsătoreşte cu Ludovica Diugan din Beclean. Locuiesc în Târlişua din 1886 până în 1888 unde primeşte postul de învăţător şi se naşte Liviu, primul dintre copiii lui Vasile.