Cuprins
- Premisa
- 2. Tipurile de roman în perioada postbelică
- a) Romanul realist-psihologic:
- – Moromeţii (Marin Preda)
- – Groapa (Eugen Barbu)
- – Bietul Ioanide (George Călinescu)
- b) Romanul cu elemente eseistice sau eseul românesc:
- – Moromeţii Vol II (Marin Preda)
- c) Romanul psihologic:
- – Animale bolnave (Nicolae Breban)
- – Absenţii (Augustin Buzura)
- – Îngerul a strigat(Fănuş Neagu)
- – În absenţa stăpânilor (Nicolae Breban)
- d) Romanul „obsedantului deceniu” sau romanul politic
- – Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda)
- – Galeria cu viaţă sălbatică (Constantin Ţoiu)
- – Feţele tăcerii (Augustin Buzura)
- e) Proza modernă. Romanele „optzeciştilor”
- – Zmeură de câmpie (Mircea Nedelciu)
- – O sută de ani de zile la porţile Orientului (Ioan Groşan)
- 3. Concluzii
- 4. Paralela între romanul interbelic şi romanul postbelic
- 5. Bibliografie
Extras din proiect
1. Premisă
1. Destinul romanului românesc în perioada postbelică, al literaturii în întregul ei, a stat sub semnul seismelor ideologice, sociale şi politice ale epocii.
Caracterizat de „stalinism integral”, deceniul 1950-1960 este unul al schematismului ideologic. Totuşi, şi în această epocă apar câteva romane care se savează valoric, aparţinând unor scriitori ce debutaseră, cei mai mulţi, în perioada interbelică sau în timpul războiului. Aceste romane menţin o legătură plină de foloase cu romanul interbelic, în sensul creării unor tipologii viabile sau al conturării unor tablouri sociale şi personaje complexe.
Prozatorii au învăţat că prezentul trebuia evitat, întrucât nu putea fi descris până la capăt în lumina absolută a adevărului. Prezentul aparţinea ideologiei şi fusese confiscat integral de aparatul de propagandă,ca argument. Dar concesia făcută de cenzură le-a sugerat că se pot ocupa de trecut sau de oricare alt subiect care nu implică probleme acute de interpretare partinică imediată şi că sunt ”liberi”,doar aplecaţi asupra societăţii burgheze sau a istoriei îndepărtate ,să practice un realism nemilos.
„Bietul Ioanide” a deschis pîrtie pentru romanul citadin şi cel topologic, Moromeţii,pentru bogata proză dedicată lumii satului şi ignorantei complexităţi sufleteşti a ţăranului, Groapa,pentru prozele pitoreşti,de mediu exotic, „Toate pînzele sus!”, pentru romanele de aventuri şi pentru cele înrudite(picareşti,fantastice şi de anticipaţie), Cronică de familie, pentru romanul tipologic, istoric şi de mediu.(Eugen Negrici, Literatura romînă sub comunism)
Desigur,legătura cu experienţele prozei interbelice,dar mai ales cu tipul de roman realist,nu este chiar întîmplătoare.Convingerea unor critici că anumite formule estetice,cea realistă în special,nu-şi epuizaseră resursele,în ciuda programelor moderniste ale vremii căpătase o întruchipare adecvată în romanul lui George Călinescu, “Enigma Otiliei”. Scriind dintr-o perspectivă realis-clasică,combinată cu elemente de romantism moderm,autorul demostrase că formula literară a realismului poate fi încă valabilă în epocă.Chiar şi în “Ultima noapte de dragoste,întăia noapte de război”,Camil Petrescu nu renunţase cu totul la creare de tipologii,iar figurile lui Tache sau ale lui Nae Caragiale se conturau destul de viu în roman,chiar dacă ele rămăneau personaje de plan secund.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tipuri de Roman in Perioada Postbelica.doc
- Tipuri de Roman in Perioada Postbelica.ppt