Infracționalitatea Informatică - Protecția Consumatorului

Capitolul I. Introducerea în lumea calculatoarelor

1.1. Istoricul calculatoarelor

Calculatoarele sunt maşini de prelucrat date (informaţii) conform unei liste de instrucţiuni numită program.

Ştiinta prelucrării informaţiilor cu ajutorul calculatoarelor se numeşte informatică.

Calculatoarele actuale nu sunt doar maşini de prelucrat informaţii, ci şi dispozitive care facilitează comunicarea respectivelor informaţii între doi sau mai mulţi utilizatori, de exemplu sub forma de numere, text, imagini, sunet sau video.

Calculatoarele sunt folosite în cele mai diverse activităţi, de la calculul salarizării personalului unei companii până la controlul roboţilor industriali sau medicali, de la proiectarea asistată de calculator până la gestionarea sistemelor bancare. Cele mai familiare sunt calculatoarele personale şi variantele lor portabile - laptop-uri.

Dezvoltarea calculatoarelor a cunoscut un avânt deosebit începând cu anii ‘70, odată cu adoptarea circuitelor integrate – ceea ce a condus la dimensiuni din ce în ce mai mici şi la preţuri din ce în ce mai reduse.

Figura 1: Evoluţia calculatorului personal

Sursa: http://www.urat.ro/07/cele-mai-urate-tehnologii-din-istorie/

http://itstiri.wordpress.com/category/notebooknetbook/

Calculatoarele au în general următoarele module importante: unitatea aritmetică-logică, unitatea de control, memoria centrală şi dispozitivele de intrare/ieşire, I/E. Programele pentru calculatoare sunt listele de instrucţiuni de executat.

Astăzi calculatoarele personale sunt folosite pe scară largă pentru editare şi formatare de texte, calcul tabelar, prezentări, acces la internet, poşta electronică, comunicaţii de voce şi din nefericire pentru unele activităţi interzise de lege.

1.2 Metode de comunicare (reţele informatice)

Reţeaua informatică este un ansamblu de computere interconectate prin intermediul căilor de comunicaţii, pentru a asigura folosirea în comun de către toţi utilizatorii reţelei a tuturor programelor informatice, datelor si echipamentelor ce aparţin ansamblului. Două sau mai multe computere se consideră a fi interconectate dacă pot face transfer de date între ele.

Mai restrâns formulat calculatoarele pot realiza independent aproape orice, însă este mult mai eficient dacă resursele de care dispun sunt folosite în comun. De exemplu, atunci când se doreşte ca toate persoanele dintr-un birou să poată tipări documentele pe care le redactează, i se poate cumpăra fiecărei persoane o imprimantă. Este o soluţie, însă cu siguranţă nu cea mai eficientă şi ieftină. E mult mai simplu să se cumpere o singură imprimantă, care se ataşează la un singur calculator şi care să fie folosită în comun de toţi ceilalţi ca şi cum ar fi conectată la calculatorul propriu.

Informaţiile şi datele prelucrate în reţelele informatice sunt de tip digital. Ca orice reţea de telecomunicaţii, şi cea informatică este formată din căi, terminale şi noduri. Căile utilizate de o reţea informatică sunt cablurile (din fire torsadate şi fibre optice) şi undele radio. Terminalele de comunicaţii sunt computerele. Nodurile reţelei informatice se numesc servere. Serverul este un computer specializat în coordonarea şi controlul comunicaţiilor şi serviciilor ce au loc între terminalele reţelei; el mai are rolul de a asigura accesul la Internet.

Informaţia prelucrată de computer este digitală şi este o înşiruire de cifre binare (0 şi 1). Cea mai mică secvenţă de informaţie, informaţia elementară, este BIT-ul care poate fi 0 ori 1. Opt biţi formează un octet numit Byte.

Reţelele informatice pot fi clasificate după mai multe criterii dar cele mai importante sunt topologia reţelei şi aria de întindere geografică.