Abordarea lui Egan

Modelul lui Egan promovează consilierea ca un proces de dezvoltare cu mai multe stadii, în care sunt solicitate diferite abilităţi. Succesul unui proces de dezvoltare depinde de relaţia stabilită între consilier şi client. În primele stadii ale procesului, consilierul se străduieşte să dezvolte o relaţie de lucru cu clientul şi să îl ajute în exporarea preocupărilor – în termeni din ce în ce mai concreţi şi mai clari. Apoi, clientul este ajutat să dezvolte noi perspective, din care să selecteze bazele unei viitoare acţiuni. In următorul stadiu consilierul ajută clientul să construiască şi să se angajeze în desluşirea de noi opţiuni în atingerea scopurilor. In final îl încurajează pe client să îşi atingă scopurile, prin :

• Dezvoltarea unei ample strategii de acţiune ;

• Evaluarea şi selectarea activităţilor ;

• Formularea planurilor de acţiune ;

• Implementarea strategiilor.

In timp ce Egan subliniază abilităţi specifice necesare consilierilor în fiecare stadiu, în fapt, cei care optează pentru un astfel de model pot utiliza un spectru mai amplu de abilităţi decât cele prescrise.

Utilizarea competentă a priceperilor în fiecare stadiu depinde, în parte, de experienţele de formare ale consilierului, dar şi de înclinaţiile personale şi de temperament. Ca rezultat, programele de formare a consilierilor - dacă aceştia îşi propun să susţină clienţii pe parcursul întregului ciclu de dezvoltare – solicită o atenţie specială în privinţa abilităţilor.

Modelul de acţiune bazat pe dezvoltare ( după Gerard Egan)

Acest model presupune parcurgerea a trei stadii, cu câte trei etape fiecare:

• De la situaţia prezentă, spre situaţia dorită şi apoi la strategii şi planuri,

• De la problemă, spre proiecte şi apoi la acţiune,

• De la DE CE? la CE? şi apoi la CUM?

Fiecare stadiu constă într-un proces continuu de evaluare (din partea consilierului) şi autoevaluare (a clientului). Toate stadiile şi subetapele sunt rezolvate în comun de către consilier şi client. Fiecare stadiu se încheie cu acţiunea clientului.

Stadiul I: SITUAŢIA PREZENTĂ ( problema / De ce? )

Consilierul dezvoltă o relaţie călduroasă care îi permite clientului să exploreze „problema” din propriu punct de vedere. Ambii se vor centra pe preocupările specifice.

• Acest stadiu se bazează pe capacitatea de comunicare – absolut necesară consilierului.

• Se încearcă transformarea problemei în sansă.

Priceperi necesare consilierului:

Atenţie

Ascultare

Ascultare activă:

• Acceptare necritică,

• A comunica, inţelegere empatică,

• Autenticitate,

• Parafrazare,

• Reflectarea sentimentelor,

• Sumarizare,

• Centrarea, ajutorarea clientului să fie specifică,

• Parafrazarea reflectarea sentimentelor, sumarizarea.

Subetape:

1. Prezentarea problemei

2. Dezvoltarea de noi perspective asupra problemei

• Consilierul încearcă să înţeleagă sistemul de referinţă al clientului, cadrele în care gândeşte acesta, care îi sunt atitudinile, care sunt persoanele la care se raportează, care îi sunt valorile, modele culturale, etc.

• Amândoi încearcă să vadă problema pe mai multe feţe, pe care le analizează.

3. Clarificarea

• este un aspect major,

• ajută la stabilirea de priorităţi.

4. Acţiunea clientului

Stadiul al II-lea: SITUAŢIA DORITĂ – dezvoltarea noilor înţelesuri ( proiecte / Ce?)

Cum ar arăta situaţia dacă....?

Priceperi necesare consilierului:

Cele din primul stadiu +

• Comunicarea unei profunde înţelegeri şi simţiri,” auzirea muzicii din spatele cuvintelor”,

• Ajutorarea clientului să recunoască temele

• Oferirea de informaţii,

• Împărtăşirea sentimentelor şi / sau experienţelor celui care ajută,

• Reacţie promptă,

• Selectarea scopurilor.