Cuprins
- INTRODUCERE 5
- CAPITOLUL 1 NOŢIUNI GENERALE DESPRE SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ROMÂNESC 7
- 1.1. Învăţământul românesc 7
- 1.2. Drepturile şi protecţia socială în învăţământul românesc 8
- 1.2.1. Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului 8
- 1.2.2. Protecţia copilului în România respectând reglementările Uniunii Europene 9
- CAPITOLUL 2 FAMILIA 11
- 2.1. Instituţia familiei – date generale 11
- 2.1.1. Definirea familiei. Caracteristici generale. 11
- 2.1.2. Funcţiile familiei 13
- 2.1.3. Instabilitatea familiei 16
- 2.2. Dezvoltarea socială a adolescentului 16
- 2.2.1. Conceptul de dezvoltare 16
- 2.2.2. Relaţiile cu familia 17
- 2.2.3. Relaţiile cu cei de aceeaşi vârstă 18
- 2.2.4. Relaţiile dintre elevi 19
- 2.2.5. Relaţiile profesor-elevi 20
- 2.3. Adolescenţa 22
- 2.3.1. Ce este adolescenţa? 22
- 2.3.2. Adolescenţa- o perioadă de criză? 23
- CAPITOLUL 3 ABSENTEISMUL ŞCOLAR ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC 26
- 3.1. Absenteismul şcolar în învăţământul românesc 26
- 3.1.1. Definirea şi cauzele absenteismului şcolar 26
- 3.1.2. Absenteismul şcolar/ abandonul şcolar 28
- 3.2. Abandonul şcolar 29
- 3.3. Prevenirea absenteismului şcolar 31
- CAPITOLUL 4 ARIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII 32
- 4.1. Obiectivele, ipotezele şi etapele cercetării 32
- 4.2. Aria cercetării 32
- 4.3. Metodologia cercetării 32
- CAPITOLUL 5 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR 34
- 5.1. Opiniile cadrelor didactice 34
- 5.1.1. Lotul studiat 34
- 5.1.2. Opinii ale cadrelor didactice privind unele probleme din învăţământul actual 36
- 5.1.3. Motivele absenteismului din punctul de vedere al profesorilor 41
- 5.2. Opiniile elevilor 47
- 5.2.1. Lotul studiat 47
- 5.2.2. Relaţia dintre elevi şi cadrele didactice 50
- 5.2.3. Relaţia dintre elevi şi colegii de clasă 55
- 5.2.4. Situaţia familială a elevilor 58
- 5.2.5. Opiniile elevilor privind absenteismul 63
- CAPITOLUL 6 ACTIVITĂŢI ORGANIZATE CU ELEVII 66
- CAPITOLUL 7 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 68
- BIBLIOGRAFIE 69
- ANEXE 70
- Anexa 1 Chestionar adresat elevilor 71
- Anexa 2 Chestionar adresat profesorilor 77
- Anexa 3 Fişă de activitate 82
- Anexa 4 Tabele de frecvenţă (elevi) 84
- Anexa 5 Tabele de frecvenţă (profesori) 86
- Anexa 6 Tabele de corelaţie 93
Extras din proiect
INTRODUCERE
Învăţământul este considerat unul dintre cei mai importanţi factori ai dezvoltării social-economice, fapt atestat atât de resursele umane şi materiale consacrate acestui sector, cât şi de grija pentru utilizarea lor raţională şi pentru dezvoltarea armonioasă a sistemului.
Societatea îşi structurează anumite aşteptări în ceea ce priveşte sistemul şcolar şi implicit, faţă de procesul de învăţământ. Permanent se caută soluţii şi modalităţi pentru utilizarea eficientă a resurselor alocate şi pentru corelarea învăţământului cu privire la cerinţele dezvoltării economico-sociale.
Procesul de învăţământ este un proces instructiv-educativ. Învăţătorii şi profesorii transmit elevilor cunoştinţe, le formează priceperi şi deprinderi, conduită morală şi estetică, comportament de cultură în societate, trăsături de voinţă şi caracter. Ei, profesorii, organizează şi îndrumă munca independentă a elevilor, verifică şi apreciază cunoştinţele elevilor, contribuie la exersarea şi formarea capacităţilor intelectuale şi morale ale acestora, îi “învaţă” cum să înveţe, cum să descopere singuri cunoştinţele noi, cum să le aplice în practică, cum să se adapteze condiţiilor noi de viaţă.
Scopul acestei lucrări este acela de a evidenţia faptul că absenteismul şcolar este o problemă răspândită şi foarte gravă, putându-se ajunge chiar şi la abandon şcolar. În acest sens este important, pe lângă altele, şi climatul familial din care face parte adolescentul.
În primul capitol al acestei lucrări prin „Noţiuni generale despre sistemul de învăţământ românesc” am adus în discuţie reperele teoretice ale învăţământului nostru, cu ceea ce presupune el din punct de vedere teoretic, legislativ şi social.
Al doilea capitol încearcă să aducă în atenţie importanţa familiei şi implicarea sa în problematica adolescenţilor din punct de vedere social cu relaţiile interpersonale pe care acestea le implică.
În capitolul trei am analizat tema acestui proiect, şi anume absenteismul şcolar. Am menţionat cauzele şi modalităţile de prevenire şi consecinţele la care se poate ajunge,în special la abandonul şcolar.
Abandonul şcolar constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Cauzele abandonului şcolar pot fi economice, socio-culturale şi religioase, psihologice şi pedagogice.
Obiectivele acestei lucrări sunt:
- adunarea unor informaţii despre fenomenul absenteismului şcolar;
- acordarea sprijinului specializat adolescenţilor pentru a reduce riscul absenteismului şcolar şi a abandonului şcolar.
Cercetarea pe care am realizat-o a pornit de la ipoteza că absenteismul şcolar este mai ridicat dacă:
1. relaţiile dintre elevi şi cadrele didactice sunt mai încordate;
2. relaţiile dintre elevi şi colegii de clasă sunt mai încordate;
3. elevul provine dintr-o familie cu un climat nefavorabil.
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DESPRE SISTEMUL DE
ÎNVĂŢĂMÂNT ROMÂNESC
1.1.Învăţământul românesc
Reforma învăţământului în România subliniază importanţa comutării accentului de pe latura informativă a procesului educativ spre cea formativă, atât de deficitară până nu demult. Învăţământul de tip tradiţional se focalizează pe aspectele cognitive ale elevului, urmărind preponderent pregătirea lui secvenţială pe discipline şcolare. Se ignoră astfel armonizarea laturii cognitive a presoanei cu cea afectivă, atitudinală şi comportamentală. Şcoala riscă să devină astfel un mediu artificial, rupt de exigenţele şi presiunile vieţii reale . Învăţământul modern românesc trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenţi bine informaţi, ci şi formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitările sociale şi psihologice ale vieţii, cu un sistem axiologic ferm conturat. În fapt, scopul ultim al educaţiei este pregătirea pentru viaţă a elevului. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu funcţii multiple, aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului, să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine, pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare specifică vârstei, pentru formarea unor cetăţeni responsabili ai societăţii civile, este vitală.
Sistemul de învăţământ românesc nu este încă în totalitate pregătit să răspundă noilor exigenţe impuse de tipul de societate democratică spre care România tinde şi nici schimbărilor de esenţă pe care le aduce noul secol pe întregul mapamond. Conservatorismul, depersonalizarea, intelectualismul şi antihedonismul, autoritarismul şi obedienţa, eletismul şi inegalitatea de şanse, segregarea şcolii de persoană, familie, comunitate şi societate sunt doar câteva dintre caracteristicile învăţământului românesc care mai persistă din nefericire şi astăzi. Sistemul de învăţământ este reprezentat de totalitatea instituţiilor şcolare şi educative ale unei societăţi care
sunt organizate şi funcţionează, în mod corelat, după anumite principii, în vederea realizării unor anumite finalităţi ale educaţiei, specifice pentru o epocă istorică. În majoritatea ţărilor lumii, sistemele de învăţământ sunt structurate pe cicluri de învăţământ şi trepte. Fiecare treaptă este, la rândul ei, structurată pe mai multe profiluri şi filiere (de exemplu, licee de filologie, licee economice, licee militare, pedagogice etc.).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Absenteismul Scolar - Cauze si Prevenire.doc