Administrație publică - problema lipsei locuințelor în România

In lucrarea de fata sunt abordate o serie de concepte, definitii,analize ale fenomenului lipsei locuintelor care a capatat in ultimii ani o amploare tot mai mare in randul populatiei.Cat de importanta este locuirea , ce inseamna dreptul la locuire si cum este el respectat , care sunt categoriile defavorizate, cine sunt actorii implicati in aceasta problema, cine ar trebui sa solutioneze problema, cum si cand, ce solutii alternative exista pentru persoanele care nu au acces la o locuinta adecvata sau , mai rau, care nu au un acoperis deasupra capului , toate acestea sunt dezbatute in lucrarea de fata.

Analiza conceptului de locuire,definirea si istoricul problemei lipsei de locuinte

Persoanele excluse de la o locuire adecvată au în fapt aceleaşi nevoi de locuire de bază ca oricare alt individ: nu doar în sens de adăpost, ci mai mult, în sens de “acces la utilităţi şi servicii de bază – apă, condiţii igienico-sanitare, siguranţă în faţa evacuării forţate, siguranţa vecinătăţii – care să le asigure cel puţin un minimum de securitate şi demnitate ca fundamente şi premize ale integrării şi participării sociale normale”. (Locuirea in Romania.Dreptul la locuire, Adrian-Nicolae Dan)

Mediul in care locuim este un prim pas in socializarea si evolutia noastra ulterioara.Viata in comunitate,societate,demnitatea noastra umana depind de acest lucru.Dreptul la locuire are in vedere securitatea proprietatii si ocuparii, tuturor persoanelor trebuindu-le o garantie a protecţiei legale împotriva evacuării forţate, hărţuirii şi altor ameninţări.Accesul la servicii si existenta lor , precum facilitati esentiale pentru asigurarea sănătăţii, securităţii fizice, a confortului fizic şi psihic şi pentru prepararea hranei, posibilitatea de a se încălzi atunci când este nevoie, un mediu în care sănătatea nu este negativ afectată şi de a desfăşura o serie de activităţi specifice definite inclusiv prin îndeplinirea funcţiilor specifice familiei sunt alte elemente ce trebuie avute in vedere.

Discutam despre acest drept fundamental,dreptul la locuire,tocmai deoarece acesta face parte din legislaţia privind drepturile omului şi este stipulat în 6 convenţii / tratate internaţionale ratificate şi de România.In Romania acest drept este stipulat in în Legea Locuinţei 114 / 1996, precum şi în Legea pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale 116 / 2002.

„Accesul liber şi neîngrădit la locuinţă este un drept al fiecărui cetăţean”. [ ] “Realizarea locuinţelor constituie un obiectiv major, de interes naţional, pe termen lung, al administraţiei publice centrale şi locale.”

Si totusi, o mare parte din populatia tarii nu beneficiaza de aceste drepturi.

Problema locuintelor in Romania s-a agravat odata cu inlaturarea sistemului comunist. Daca inainte saracie insemna lipsa unui venit stabil si a unui loc de munca, acum conceptul se defineste, pe langa cei mentionati, si prin alti itemi cum ar fi lipsa unei locuinte, schimbarile sociale, etnia, starea civila. “Dacă ne referim doar la absenţa locuinţei sau la precaritatea condiţiilor de locuit, în contextul larg al “noii” sărăcii, trebuie precizat ca aceste fenomene fac parte dintr-un şir lung de de excluderi sociale, o acumulare de greutăţi şi deprivări. Evenimentele se înlănţuiesc într-o aşa numită spirală a dependenţei.”

Lipsa unei locuinte decente este o problema grava in Romania zilelor noastre, o Romanie fericita de aderarea la Uniunea Europeana.Cercetand mai atent problema lipsei locuintelor, ar trebui sa ajungem la elemental cauzal. Care ar fi posibilele cauze ale fenomenului??O prima cauza ar putea fi factorii socio-demografici, referindu-ne in principal la cresterea in volum a populatiei si cresterea sperantei de viata. O alta cauza ar putea fi si schimbarile socio-economice(de ani de zile suntem intr-o continua tranzitie economica).Deficientele in furnizarea si distribuirea bunastarii sunt si ele un punct de plecare a acestei probleme:unii au prea mult,altii prea putin sau deloc.

In Romania , s-a realizat o diagnoza a locuirii pe baza datelor provenite din Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002, anchetele ABF şi ACOVI produse de INS. Cercetarea de teren a fost efectuata in intervalul 10 februarie – 20 martie 2004 si a vizat 2 aspecte Un prim aspect este cercetarea de tip cantitativ pe bază de chestionar adresat tuturor consiliilor locale din mediul urban din România, iar cel de-al doilea este o cercetare de tip calitativ, realizată în două judeţe din care au fost selectate 6 oraşe, câte 3 din fiecare judeţ.

Concluziile la care s-a ajuns se erau ca majoritatea locuinţelor sociale le regăsim în mediul urban , cererea de locuinţe sociale este sensibil mai mare în urban decât în rural, evacuarea familiilor este quasi-predominată în mediul urban, debranşările sunt prezente în mediul urban unde avem sisteme centralizate de furnizare a căldurii şi a apei calde; datoriile la întreţinere le regăsim la familiile ce locuiesc în apartamente la bloc - specifice spaţiului urban.

Tot despre acest subiect avem o serie de articole : Mălina Voicu şi Bogdan Voicu „Accesul la utilităţi publice în România” , „Despre precaritatea locuirii urbane în România” scris de Bogdan Voicu, „Zone precare de locuire în spaţiul urban” elaborat de Monica Constantinescu, Dana Niţulescu, Cristina Băjenaru şi Marius Strâmbeanu, Monica Constantinescu şi Mariana Dan , “Locuinţele sociale în România – o analiză de ansamblu”, „Persoanele fără adăpost din România – o estimarea a numărului acestora” elaborat de Adrian Dan şi Mariana Dan.