Adolescența

Adolescenta, pentru cei ce n-au ajuns la ea, e ceva îndepartat, dar care te atrage cu o forta irezistibila, pentru ca este viitorul, speranta, iar pentru cei care au trecut de ea, adolescenta e acea perioada fantastica din viata unui om, în care totul e posibil, în care stelele îti stau în palma, iar lumea asteapta sa fie cucerita de catre tine, adolescentul cu sufletul deschis si mintea limpede.

Este adevarat ca epoca informationala în care traim, noi adolescentii de astazi, îsi pune puternic amprenta asupra noastra. Este adevarat ca nu ne place sa citim, dar îndemnati de parinti, de profesori, nu aruncam la cos valorile universale si în momentul când le descoperim, constatam ca nu suntem singuri în Univers, si mai ales ca tot ceea ce traim noi au mai trait si alti adolescenti, ca istoria se repeta din punct de vedere al dezvoltarii si maturizarii fizice si psihice.

În romanul “Cismigiu & Comp.”, de Grigore Bajenaru, e prezentata numai adolescenta autorului, elev la liceul Gh.Lazar, si ne face cunostinta cu atmosfera din liceu, cu relatiile dintre elevi si profesori, cu frumusetea acelei perioade interbelice. Este o carte despre, cu si pentru adolescenti. Schackespere cu “Romeo si Julieta”, a adus cel mai frumos omagiu acestei vârste, surprinzându-i esenta: iubirea, apropiindu-se de eroi cu dragoste, tandrete, întelegere, facând din doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusa pâna la sacrificiul suprem.

Acestea sunt motivele pentru care mi-am ales aceasta tema. Pentru ca sunt o adolescenta care se loveste de aceste trairi sufletesti, si care vede viata din perspective, care sunt demonstrate de diferiti sociologi, pshilogi caracteristice acestei vârste.

II. Diacronia

Pâna la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului alXX-lea, perioada aflata între copilarie si maturiate timpurie nu a fost considerata ca un stadium distinct al cursului vietii.Unele mentiuni despre caracterele tipice ale perioadei adolescentine apar si în alte perioade istorice, dar ele se refera la trasaturile de natura biologica si nu la statusul social al adolescentei. O mentiune aparte despre trasaturile generale ale adolescentei apare, în mod exceptional, în cursul Evului mediu, în lucrarea anonima Marele proprietar al tuturor lucrurilor, compilatie în limba latina, aparuta in secolul al XIII-lea. În aceasta lucrare adolescenta era considarata ca fiind ”a treia vârsta” (dupa perioada prunciei si a copilariei), care dureaza pâna la vârsta de 21 sau 25 de ani ”Aceasta vârsta este denumita adolescenta întrucât persoana este suficent de mare pentru a da nastere unor copii”(Aries, Philippe, apud Radulescu, Sorin, Sociologia problemelor sociale ale vârstelor, Editura Luminalex [f. l. ], [f. a. ], p. 56).

Aceasta descriere pune accentul pe trasaturile biologice si nu sociale ale adolescentei. Ca tip distinct, diferentiat de copil, adolescentul apare ca reprezentare de abia în secolul al XVIII-lea, odata cu imaginea pictata a heruvimilor, care exprima ambiguitatea si dimensiunea efeminizata a baietilor adolescenti. Din acest punct de vedere social ideea de adolescenta prinde contur, în acelasi secol, prin intermediul recrutarilor în armata, unde se cautau tineri cu corpuri fine si armonioase.

Dar notiunea de adolescenta, ca atare, a fost elaborata abia în acest secol, pentru a putea explica trasaturile unui stadium distinct de viata, recunoscut doar de societatile contemporane, stadium în cursul caruia tânarul nu mai este nici copil, dar nici nu i se recunoaste dreptul la asumarea rolurilor adultului.

III. Definitia

Termenul se poate aplica stadiilor emotionale si comportamentale presupuse a fi asociate cu trecerea la vârsta adulta, fazei din ciclul vietii de dinainte ca transformarile fizice asociate cu pubertatea sa fie social recunoscute, sau tranzitiei de status de la copilarie la maturitate.

În mod tipic, în societatile industriale moderne, tinerii ating maturitatea sexuala cu mult înainte ca societatea sa-i recunoasca în alte privinte ca adulti si, din cauza educatiei si instructiei, ei ramân dependenti de parinti si de educatori. Ca urmare, adolescenta a fost privita ca o etapa plina de acute framântari emotionale. Desi putini sociologi vor respinge ideea ca transformarile fizice conduc la transformari comportamentale, sau ca tinerii se confrunta cu o tensiune între maturitatea sexuala si cea sociala, valoarea semnului adolescenta poate fi pusa sub semnul întrebarii. Chiar si comparatii cu trecutul recent arata ca adesea copii trebuie sa devina adulti imediat ce pot face o munca utila.

Si antropologii ne ofera numeroase exemple (mai ales în societatile bazate pe grupe de vârsta) din care reiese ca tranzitia la maturitate este abrupta, fiind marcata de rituri de trecere, si relativ eliberata de pretinsele probleme adolescentine. Anchetele si alte cercetari de teren realizate chiar în Occidentul industrializat au aruncat o umbra de îndoiala asupra pretentiilor ca adolescenta este de obicei mai plina de stres decat orice stadium de viata. (Marshall, Gordon, trad.de Baltatescu, Sergiu, Dictionar de sociologie-Oxford-, Ed. Univers Enciclopedic. Bucuresti, 2003).

IV. Consideratii generale

Adolescenta, este o perioada de stagnare sau inertie a rolurilor sociale, adica o perioada în care capacitatile adolescentului sunt subevaluate si subutilizate de catre societate. La aceasta se adauga dependenta economica fata de familie, refuzul, întarit de legislatie, al acceptarii participarii adolescentului la viata adultilor etc. Pentru aceste motive, multe din conduitele problematice adolescentine sunt interpretate ca încercari premature de a prelua rolurile adultului: fumatul, consumul de alcool sau droguri si chiar delincventa. Abandonul scolar sau vagabondajul poate fi rezultatul unei perceptii negative a mediului scolar, apreciat ca fiind ancorat în lumea copilariei, neinteresant si incapabil de a oferi roluri sociale utile sau a determina realizarea aspiratiilor adolescentilor, care nu mai vor sa fie guvernati, ci solicita dreptul la autonomie personala.

”Adolescenta a fascinat spiritul uman dintotdeauna determinând, la începutul secolului nostru, aparitia unei discipline speciale numita hebeologie, a carui parinte este G.Stanley Hall. Concret, este o etapa de ”furtuna si stres” care, dupa opinia renumitului psiholog american, semnifica o perpetua oscilatie între extreme, între exuberanta si apatie, cruzime si sensibilitate.” (Munteanu, Anca, Psihologia copilului si a adolescentului, Editura Augusta, Timisoara, 1998, p.234).

Trebuie sa recunoastem aspectul spectaculos al transformarilor pe care le traverseaza individul sub toate aspectele. Adolescentul este personajul cu doua fete, întrucât oscileaza permanent între copilarie si maturitate, chiar daca se orienteaza preponderent spre lumea adultului.

”Fara îndoiala, putem aprecia ca acesta vârsta constiutue o etapa incendiara, la capatul careia apare o noua calitate, personalitatea umana.” (Cucu, I., 1979, apud Munteanu, Anca, Psihologia copilului si a adolescntului, p.235).

În consonanta cu opinia vehiculata de U.Schiopu si E.Verza (1995) aceasta vârsta se subetapizeaza astfel: adolescenta propriu-zisa (14/15-18/20), ce cuprinde liceul; si adolescenta prelungita (18/20-24/25) care este caracterizata printr-o diversitate de situatii(studii superioare, stagiu militar, serviciu). Desi adolescenta este identificata cu etapa tineretii, unele conceptii psihologice prefera sa distinga între doua stadii ale cursului vietii, ceea ce are drept consecinta aparitia unui nou status de viata –cel de tânar student. Aceasta vârsta este considerata ca un stadiu de maturitate timpurie, aflat în concordanta cu solicitarile de instructie ale epocii contemporane. În cursul acestei perioade, tinerii sunt suficient de vârstnici pentru a presta munci pentru societate, pentru a se casatori si a avea copii, dar depind, înca, de sprijinul economic acordat de parinti.