Alcoolismul

Capitolul I: Premise teoretice privind alcoolismul

1.1. Alcoolismul în lume

Aplicarea metodelor din domeniul antropologiei şi arheologiei, care sunt din ce în ce mai perfecţionate, a condus la strângerea unor informaţii care datează de acum trei milioane de ani, date nespecifice, de altfel întregii suprafeţe a globului. Omul paleolitic sau omul peşterilor care trăia numai din vânătoare sau pescuit, a început să construiască adăposturi şi să lucreze lutul pentru a-şi face vase. Este probabil ca el să fi cunoscut în acelaşi timp alcoolul şi beţia, din întâmplare, bând suc de fructe pe care l-a lăsat pentru mai mult timp într-un vas. Omul preistoric va deveni cu timpul păstor, agricultor, va descoperi astfel şi sămânţa şi fermentaţia. În neolitic va consuma băuturi alcoolice fabricate din băuturi din cereale fermentate.

Numeroase documente arheologice atestă cunoaşterea şi folosirea acestor băuturi. Astfel, în Danemarca, la Skydtsrup, au fost descoperite două vase de băut din corn de animale, unul conţinând bere, iar celălalt o băutură din apă şi miere. În Antalia, a fost descoperit un recipient folosit la fabricarea berii.

Din întâmplare bând suc fermentat, omul s-a îmbătat şi apoi a avut o revelaţie divină: „Noe a plantat viţă de vie şi a cunoscut beţia” (Geneza IX 20).

Pentru oamenii primitivi, calităţile băuturii nu puteau fi decât de origine divină şi câţiva dintre producătorii băuturii au fost transformaţi în divinităţi autohtone. Nectarul, ambrozia, vinul produc beţia sacră care permite intrarea în contact cu divinitatea oferindu-le celor care le consumă, nemurirea.

Consumul habitual a cunoscut o decădere rapidă, dar pentru puţin timp, ca apoi să fie rezervată preoţilor, şefilor şi folosită pentru ritualurile religioase. Oamenii încep să folosească băutura pentru nevoile lor psihice, fiind întâlnită sub denumirea de poţiunea magică a preoţilor. Acest obicei este cunoscut şi astăzi în triburile primitive ca pigmeii, triburile Transkei din Africa de Sud, unde în timpul sărbătorii Lunii Noi, băutura magică din banane este rezervată femeilor.

În toate civilizaţiile, în textele sacre se distinge importanţa acordată viţei de vie şi în special a vinului. De asemenea, tot din texte, se observă preocuparea de a se demonstra primordialitatea în cultivarea viţei de vie şi producerea vinului în fiecare cultură.

În Egipt, vinul era fabricat pentru anumite ritualuri speciale şi consumat de prima dinastie (3.400 înainte erei noastre) în special de clasele sociale înstărite. Era folosit în ritualurile de libaţie, funerare şi la festivităţi. Osiris este considerat un Bachus, un Dumnezeu al vinului, fiind primul care a sădit viţa de vie.

Grecia Antică dezvoltă cultura şi arta viţei de vie. Platon afirma în cartea Legi: „Grecii au avut viţa de vie, deci nu au adus-o de la fenicieni”. Alţi scriitori fac referire în scrierile lor la existenţa, folosirea şi binefacerile vinului. Demostene spune: „spuneţi-mi alte efecte mai minunate decât cele ale vinului”. Un om băut este mai bogat, totul îi reuşeşte. În Grecia Antică, Dionisie era zeul vinului şi i se aduceau ofrande în cadrul mai multor sărbători.

Din studierea culturii italiene reiese universalitatea băuturilor alcoolizate, considerate o nevoie fundamentală. Consumul alcoolului era rezervat preoţilor pentru a le permite să comunice cu Cel de Sus. Se bea de asemenea la sărbătorile religioase, la întâlnirile importante unde se mai practicau şi jocuri şi concursuri cu scopul de a fi dovedite forţa şi virilitatea.

Spre sfârşitul secolului V î.Hr.grecii aduc la Marsilia prima plantaţie viticolă. Cultura se va dezvolta şi va căpăta repede o importanţă considerabilă, astfel că, în primul secol era noastră, devin celebre vinurile din Allobroges, de pe Rhone şi cel din Bordeaux. Încă din secolul I era noastră, Franţa începe să exporte vinurile sale în Italia şi în Olanda. Francezii foloseau vinul în ocazii speciale ca: funeralii, căsătorii, sărbătorile culesului, dar tot atât de bine îl foloseau ca leac. Parcurgând aceste civilizaţii nu putem decât să recunoaştem universalitatea consumului de băuturi alcoolice şi miturile legate de ele. Prejudecăţile legate de vin sunt puternic înrădăcinate în mentalitatea noastră. Dacă vinul a pierdut din valoarea sa sacră, s-a conservat din plin valoarea socială şi nu şi-a pierdut simbolul.

Toate actele sociale sunt marcate de festin şi de ciocnirea unei cupe.

De la începutul erei noastre, vinul a devenit o cerere comercială, o sursă de profit, datorită extinderii creştinismului. În acelaşi timp, efectele negative nu s-au lăsat aşteptate, consumarea băuturilor alcoolice a căpătat o semnificaţie individuală, artiştii găsind în băuturile alcoolice o sursă de inspiraţie, dar riturile sociale sunt conservate.