Analiză electorală - alegerile prezidențiale

Introducere

În societatea secolului XXI, forţa armelor, privită ca modalitate de câştigare a puterii în secolele anterioare, a fost înlocuită cu eficacitate de forţa subtilă a imaginii şi a cuvântului. Câmpul de luptă este astăzi mass-media. Pentru a câştiga, omul politic trebuie să se lupte şi să câştige războiul comunicării.

Dezvoltarea rapidă a mass-media în ultimii 50 de ani nu este un proces care a rămas fără urmări la nivelul vieţii politice, strategiile şi metodele care funcţionează în interiorul ei fiind astăzi adaptate la modul în care se realizează mediatizarea realităţii. “Statul spectacol”, termen creat de Schwartzenberg, este zona în care se află plasate toate aspectele unei societăţi, indiferent dacă este vorba de politic, social, cultural. Folosirea presei ca modalitate principală de difuzare a informaţiilor de orice tip influenţează vizibil conţinutul şi aspectul acestora.

Eroul modern, pentru a fi cunoscut de public, trebuie să ştie cum să se comunice prin presă şi pentru aceasta trebuie să controleze caracteristicile de bază ale mass-media: atracţia pentru inedit, pentru spectacol şi surpriză. Politicianul modern este un actor care îşi asumă rolul potrivit şi-l joacă apoi în faţa audienţei. Începând cu J.F Kennedy şi până la Barack Obama, scena politică internaţională a cunoscut o întreagă pleiadă de conducători al căror fizic amintea de Hollywood, dar al căror comportament aducea pe undeva cu cel al personajelor pozitive din basmele umanităţii. Frumuseţe, stil, seducţie, putere, curaj - ingredientele de bază ale imaginii unui lider de succes.

II. Rolul mass-media în Alegerile Prezidenţiale

O campanie prezidenţială tipică începe cu cel puţin un an înainte de alegeri, iar în primele luni apar cel puţin o duzină de candidadaţi. Un alegator obişnuit va agrea politica în doze mici; probabil că va reacţiona la o campanie prea îndelungată ignorând majoritatea evenimentelor. Cei din mass-media însa se simt obligaţi să urmarească pe larg această campanie, chiar şi atunci când numărul candidaţilor şi al activitătilor din campanie este cu mult mai mare decât capacitatea şi dorinţa de reprezentare ale presei.

Importanţa planului de campanie este accentuată de literatura de specialitate din ultimele două decenii. Între elementele de bază ale unui plan orientat spre câştigarea poziţiei puse în joc se află informaţia referitoare la context (deci şi la profilul pieţei media) şi strategia (care subsumează tema campaniei, cadrul temporal, spaţiul în mass media pe care candidatul/ partidul îl plăteşte, spaţiul pe care media îl acordă candidatului/ partidului şi activitatea candidatului).

Prin intermediul mass mediei cei mai mulţi dintre alegători obţin informaţia pe baza căreia iau o decizie în faţa urnei de vot. În cazul campaniei electorale trebuie făcută o discuţie între paid media – termen ce desemnează spaţiul cumpărat de către un candidat sau un partid pentru a-şi prezenta mesajul în paginile unui ziar, la radio sau la televiziune, şi earned media – termen ce desemnează spaţiul acordat actorilor politici de către mass media.

În ceea ce priveşte efectele ştirilor de televiziune asupra opiniei publice s-a ajuns la concluzia că oamenii depind de informaţiile şi analizele din mass media, şi că această dependenţă dă mediei o enormă capacitate de a influenţa gândirea publicului. În diferitele cercetări s-au identificat două efecte ale ştirilor de televiziune: agenda-setting şi priming. Efectul de agenda-setting implică faptul că acele probleme ca fiind cele mai importante probleme naţionale. Efectul de priming ( înaintare ) implică faptul că, acordând atenţie unor probleme şi ignorând altele, ştirile de televiziune influenţează standardele după care guverne, preşedinţi, politicieni, candidaţi sunt evaluaţi, deci au un impact semnificativ asupra opţiunilor electorale.

Din punct de vedere al ritualului politic, în cadrul campaniilor electorale sunt generate discursurile sau practicile de comunicare ce doresc validarea unora sau altora dintre actorii politici. Se vorbeşte despre un spaţiu discursive in care candidaţii apelează la o anumita tematica, fac apel la modalităţile diverse de expunere a acestei tematici.