Analiza Mediului Demografic

1. Aspecte generale

Demografia (din grecescul “demos”, popor) este ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţiei din punct de vedere al numărului, structurii şi a dezvoltării. Este împărţită în demografie formală, care se ocupă cu manipularea statistică a datelor demografice, cum ar fi naşterile, decesele şi migraţia, laolaltă cu tehnicile analitice de a măsura aceste evenimente, şi o gamă mai largă de studii ale populaţiei, incluzând aici studiul natalităţii, mortalităţii şi a migraţiei într-un context economic şi social mai larg folosindu-se atât de metode calitative, cât şi de metode cantitative.

Termenul de “demografie” a fost pentru prima dată utilizat de statisticianul belgian Achille Guilland în 1855, deşi studiul populaţiei are o istorie mult mai veche. Cu siguranţă în Europa de Vest a existat un interes continuu referitor la problemele legate de populaţie încă din secolul al XVII-lea. La sfârşitul acelui secol exista o ştiinţă numită aritmetică politică, ştiinţă ce stă la baza statisticii. Studiile cantitative erau totuşi inhibate de absenţa datelor. Informaţia despre naşteri şi decese nu putea fi obţinută decât de la cler sau de la autorităţile civice, iar lipsa recensămintelor pe scară largă făcea ca cele mai multe tentative de analiză să se bazeze pe intuiţie, şi nu pe date.

Astfel mulţi îl consideră pe preotul englez Thomas Robert Malthus întemeietorul demografiei moderne. Contribuţia sa este văzută în termeni simpli: populaţia creşte printr-o raţie geometrică, iar stocul de hrană după o raţie aritmetică, astfel încât populaţia va depăşi întotdeauna resursele de hrană.

Fiind reprezentat de populaţia dintr-o anumita zona de referinţa, mediul demografic este o componentă de maximă importanţă pentru evoluţia pieţelor, acesta constituind unul dintre factorii formativi ai cererii şi în acelaşi timp reprezentând sursa de forţă de muncă pentru desfăşurarea activităţilor economice

Analiza mediului demografic presupune cunoaşterea, deopotrivă, a efectivului şi tendinţelor de evoluţie ale populaţiei, cât si structura acesteia în funcţie de o serie de criterii demografice si sociale: vârsta, sex, mediu de locuit, stare civilă, caracteristicile gospodăreşti,nivel de instruire, etc.; respectiv, criterii care pot avea influenţă asupra mediului de manifestare a cererii pe piaţă, asupra comportamentului de cumpărare şi consum al indivizilor, şi, nu în ultimul rând, asupra caracteristicilor resurselor de muncă dintr-o anumită zona.

În legătură cu această coordonată, primul aspect ce se impune a fi urmărit şi analizat, este populaţia deoarece oamenii cu nevoile şi aspiraţiile lor sunt cei care formează piaţa, economia. Oamenii de afaceri sunt extrem de interesaţi de dimensiunea şi ritmul de creştere a populaţiei unor state, regiuni, oraşe, de repartiza¬rea ei pe grupe de vârstă şi pe categorii etnice, pe nivele de pregătire profesională, pe tipuri de familii, pe caracteristici şi evoluţii regionale.

2. Populaţia

Uniunea Europeană numără 495 de milioane de locuitori, situându-se pe locul al treilea în clasamentul mondial, după China şi India.

Ponderea populaţiei ţărilor dezvoltate in totalul mondial este în diminuare constantă – de la 30 % în 1960 la 16 % în 2005. În prezent, în lume, patru din cinci persoane trăiesc în ţări aflate în curs de dezvoltare. Pentru a ajuta ţările mai sărace, UE promovează dezvoltarea globală şi este furnizorul principal, la nivel mondial, în ceea ce priveşte ajutorul pentru dezvoltare.

Tabel 1. Populaţia în milioane, 2005

Ţara Populaţia (milioane)

China 1 314 480

India 1 131 043

UE-27 495,0

SUA 301 621

Rusia 142 067

Japonia 127 770

Sursă : Eurostat

În ultimii ani schimbările demografice şi in special scăderea fertilităţii au avut implicaţii deosebite asupra îmbătrânirii demografice, determinând importante consecinţe politice, sociale , în special pentru piaţa muncii si sistemul de sănătate şi învăţământ.

În acest context, începând cu anii 1990 majoritatea ţarilor europene, au cunoscut o schimbare a evoluţiei demografice,creşterea fiind înlocuita de un declin demografic

Combinând reducerea populaţiei cu creşterea speranţei de viaţa, consecinţele economice şi politice sunt alarmante. În Europa, erau în anul 2004 aproximativ 35 de pensionari la 100 persoane în vârsta de munca,însa - potrivit actualului trend demografic – în 2050 se estimează că această rată va ajunge le 75 de pensionari la 100 persoane în vârstă de muncă.

În ceea ce priveşte structura pe ţari a populaţiei se observă concentrarea populaţiei la nivelul câtorva state (Germania, Franţa, Marea Britanie,Italia, Spania, Polonia, acestea deţinând între 18% si 8% in totalul populaţiei UE), in timp ce un număr mare de state deţin ponderi infime din populaţia noului spaţiu comunitar.

Figura 1. Structura populaţiei UE pe ţari

Sursa : Adaptare după Eurostat

Locuitorii Uniunii, în număr de 495 de milioane, nu sunt dispuşi uniform pe continent: anumite ţări (şi regiuni) au o densitate a populaţiei mai mare decât celelalte. O suprafaţă mare nu înseamnă neapărat o populaţie numeroasă.