Autoevaluarea în domeniul calității - raportul de autoevaluare

I. INTRODUCERE

Principala responsabilitate în îmbunătăţirea calităţii şi standardelor de educaţie şi formare profesională revine unităţilor de ÎPT. Este vital ca unităţile de ÎPT să depună eforturi pentru a gestiona şi îmbunătăţi calitatea ofertei lor, folosind metode de asigurare a calităţii clar definite şi aprobate pentru evaluarea tuturor aspectelor ofertei unităţilor de ÎPT.

Ca parte a monitorizării şi îmbunătăţirii calităţii, unităţile de ÎPT încurajează personalul să realizeze analize şi evaluări ale propriei performanţei. Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii va utiliza aceste analize pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra calităţii organizaţiei. Rezultatul acestui proces de autoevaluare trebuie să fie planurile de îmbunătăţire pentru toate domeniile şi nivelurile de activitate relevante.

Autoevaluarea unei şcoli este o analiză cuprinzătoare şi sistematică a activităţilor şi a rezultatelor sale în raport cu modelul ales pentru sistemul de management al calităţii.

Intern, autoevaluarea poate furniza o vedere de ansamblu a performanţei şcolii şi a gradului de maturitate al sistemului de management al calităţii, iar extern poate sluji ca bază de evaluare a instituţiei.

Autoevaluarea, aflată sub controlul şi responsabilitatea unităţilor de ÎPT, poate fi definită ca un proces sistematic şi progresiv prin care unităţile de ÎPT colectează şi analizează dovezi pentru a emite aprecieri în legătură cu performanţa realizată faţă de obiectivele stabilite.

Principalul scop al autoevaluării este îmbunătăţirea propriei performanţe. Autoevaluarea eficientă dă posibilitatea unei unităţi ÎPT să-şi identifice punctele tari şi punctele slabe, să compare propria performanţă cu cea a altor unităţi de ÎPT, să identifice posibilităţi de îmbunătăţire, să stabilească obiective şi ţinte şi să îşi organizeze în ordinea priorităţii acţiunilor necesare pentru a le realiza.

Organizarea unui proces de autoevaluare riguros este un mod important de a demonstra asumarea responsabilităţii publice; factorii interesaţi importanţi ar trebui informaţi în legătură cu acest proces şi implicaţi în acesta.

Autoevaluarea trebuie să sprijine dezvoltarea organizaţională. De aceea trebuie realizată ca o parte integrantă a planificării strategice şi operaţionale, nu ca o activitate separată. Trebuie de asemenea să se integreze reglementărilor unităţii de ÎPT vizând asigurarea calităţii, inclusiv tuturor standardelor externe de asigurare a calităţii şi modelelor de comparaţie cu alte instituţii. Astfel calitatea şi rigoarea procesului de autoevaluare constituie un mijloc important pentru demonstrarea răspunderii publice.

Procesul de autoevaluare – ca de altfel toate procesele organizaţionale – ar trebui să facă obiectul unui proces periodic de revizuire. Revizuirea ar trebui să se desfăşoare anual, însă fiecare revizuire poate avea în vedere aspecte specifice ale procesului, astfel încât parcurgerea unui ciclu complet de revizuire poate dura câţiva ani, între trei şi cinci ani.

Autoevaluarea trebuie planificată, iar responsabilităţile în cadrul procesului trebuie să fie clare (ex. responsabilităţile Coordonatorului Calităţii şi ale Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii (CEAC). Trebuie asigurate condiţiile menţinerii unei relaţii constructive între cei responsabili cu asigurarea calităţii.

Responsabilitatea planificării fiecărei etape anuale de autoevaluare poate fi delegată în întregime către CEAC; iar raportul între CEAC şi alte persoane, grupuri şi echipe relevante din cadrul organizaţiei trebuie să fie definit în mod clar. Pe de altă parte, managementul planificării procesului de îmbunătăţire şi implementare, care urmează procesului de autoevaluare, este responsabilitatea principală a Consiliului de Administraţie.

În planificarea autoevaluării, unităţile de ÎPT trebuie să identifice:

• de ce se realizează autoevaluarea

• care sunt domeniile şi/sau activităţile supuse autoevaluării, ierarhizate în ordinea priorităţii

• cum se va realiza autoevaluarea – sisteme de colectare, analizare şi raportare asupra performanţelor, utilizând variabile-cheie.

• cine va realiza autoevaluarea

• când vor fi derulate etapele procesului

• cum vor fi raportate rezultatele, prin ce modalitate vor fi făcute disponibile şi cine va primi/va avea acces la raport

Scopul autoevaluării trebuie să fie comunicat în mod adecvat tuturor membrilor personalului, elevilor şi tuturor celor care beneficiază de serviciile oferite de unitatea de ÎPT. Toţi participanţii trebuie să cunoască responsabilităţile pe care le au în cadrul procesului de autoevaluare. Trebuie să fie informaţi în mod adecvat asupra scopurilor autoevaluării, aria de cuprindere a cadrului de autoevaluare, cum se va realiza autoevaluarea şi termenele pentru realizarea autoevaluării.

Raportul de autoevaluare constituie forma de documentare a procesului de autoevaluare şi se adresează de regulă organismului care realizează evaluarea externă a întregii şcoli sau a unui segment al acesteia (program de studiu, proiect de cercetare etc.). Structura şi conţinutul unui raport de autoevaluare este adecvată scopului pentru care a fost redactat acesta, şi urmăreşte de regulă capitolele de cerinţe ale standardului utilizat în evaluare de către organismul extern amintit. Raportul de evaluare poate utiliza informaţii şi face referire la documente aparţinând tuturor nivelurilor menţionate anterior.

Redactarea unui raport de autoevaluare este o activitate importantă şi laborioasă dar, condusă cu onestitate, poate ajuta la identificarea zonelor din universitate care necesită îmbunătăţiri şi la determinarea direcţiilor prioritare de acţiune pe dimensiunea performanţei.

Toate unităţile de ÎPT realizează un raport anual de autoevaluare, esenţa căruia trebuie să o constituie o evaluare bazată pe răspunsurile la indicatorii de performanţă ai modelelor interne şi/sau externe de asigurare a calităţii (ex. CNAC pentru ÎPT). În întocmirea raportului lor de autoevaluare, instituţiile ÎPT trebuie să acopere toate domeniile de activitate ale instituţiei, să facă aprecieri asupra performanţei lor şi să identifice punctele tari, punctele slabe şi alte aspecte ale ofertei lor care au nevoie de îmbunătăţire.

Toate aprecierile trebuie sprijinite pe dovezi solide; trebuie făcute toate demersurile pentru colectarea dovezilor adecvate sau, acolo unde nu există dovezi sau dovezile sunt slabe, pentru producerea de dovezi potrivite.