Calitatea vieții de muncă în uzina Dacia Mioveni

Judeţul Argeş, nume luat de la râul ce-l străbate, acoperă 2,9% din suprafaţa ţării, fiind al 11-lea în ordinea mărimii dintre judeţe.

De la nord la sud, regăsim toate cele trei forme de relief: munţi, dealuri, câmpii, cu menţiunea că zona, de peste 50% este ocupată de dealuri, munţii împărţind cu câmpia restul teritoriului. Teritoriul judeţului cuprinde două bazine hidrografice: Bazinul Argeş, în zona muntoasă şi cea deluroasă şi Bazinul Vedea, în zona de deal şi cea de câmpie.

Judeţul Argeş are o suprafaţă de 6801 km2 şi o populaţie de aproape 676000 de locuitori, care găsesc locul de trai în trei municipii, patru oraşe şi 95 de comune. Această paletă geografică variată conferă judeţului o zestre peisagistică bogată, pigmentată cu frumuseţi naturale, seducătoare, cu monumente care atestă o îndelungată istorie. Zona rurală păstrează şi astăzi valori etnografice pline de originalitate, începând cu arhitectura caselor, portul popular şi arta decorativă. Urmele de cultură materială descoperite pe teritoriul judeţului Argeş atestă existenţa unor comunităţi omeneşti încă din era paleolitic, îndeosebi pe văile râurilor. Se păstrează urme de drumuri şi case romane la Săpata de Jos, Albita, Rucăr, Niceşti, Jidava şi Fîlfani.

Ţinut de istorie şi legendă, de trăiri şi împliniri, Mica Românie oferă celui care îi străbate drumurile peisaje de vis într-un spaţiu care constituie una din zonele etnografice cele mai importante din ţara noastră. Unele sate din zona montană sunt situate în peisaje ca de baladă pastorală, cu elemente Ţinut de istorie şi legendă, de trăiri şi împliniri, Mica Românie oferă celui care îi străbate drumurile peisaje de vis într-un spaţiu care constituie una din zonele etnografice cele mai importante din ţara noastră. Unele sate din zona montană sunt situate în peisaje ca de baladă pastorală, cu elemente etnografice cuceritoare, ca de pildă Rucăr şi Dragoslavele, sate turistice de prim rang. Un sejur petrecut aici nu poate fi uitat de nimeni. La rândul lui Ştefăneştiul este leagănul vinului românesc.

Reşedinţa judeţului, municipiul Piteşti, are o populaţie de peste 187000 de locuitori, români în proporţie de 99,2%. Din punct de vedere religios, 98,6% sunt de religie ortodoxă. De-a lungul timpului, plaiul argeşean a fost favorizat de poziţia lui geografică, de întretăierea drumurilor comerciale şi de a căilor de comunicaţie. Din anul 1977, municipiul Piteşti a fost trecut în categoria marilor oraşe. Aliura de oraş modern a permis dezvoltarea şi sistematizarea de noi cartiere, Tudor Vladimirescu, cu cea mai modernă şcoală din judeţ, Găvana, puternic centru locativ, noul centru al municipiului Piteşti, pe lângă cartierele binecunoscute, Craiovei, Petrochimiştilor, Calea Bucureşti, Războieni, Exerciţiului, Eremia Grigorescu şi Trivale. Despre un oraş care nu are şcoli bune se spune că este unul sărac, despre un oraş care nu are universităţi, se spune că nu are perspective. Ei bine, Piteştiul este privilegiat din acest punct de vedere pentru că aici există două prestigioase universităţi, Universitatea de Stat din Piteşti şi universitatea particulară, printre puţinele acreditate din România, Universitatea Constantin Brâncoveanu. Cele două cetăţi ale cărţii sunt astăzi mândria oraşului, graţie celor care s-au hotărât să investească, material şi spiritual, în învăţământul românesc, atitudine care arată că în România se pot întreprinde acţiuni de mare ţinută. La toate acestea se adaugă, într-o notă de modernism, biblioteca judeţeană, noul muzeu judeţean, vama Piteşti, întreaga investiţie fiind asigurată de către Consiliul Judeţean Argeş.

Municipiul Curtea de Argeş, aflat la 38 de km nord de Piteşti, situat pe malurile râului Argeş, are peste 35000 de locuitori. Cetate de scaun voievodală a Ţării Româneşti, perioadă din care datează monumente şi vestigii istorice de importanţă crucială pentru întreg neamul românesc. Basarab I este la loc de cinste în istoria Valahiei. Pe harta turistică a ţării, oraşul Basarabilor figurează ca punct de reper pentru cetatea Poienari, Cabanele Bâlea-Lac, Capra, Valea cu Peşti, Cumpăna, Barajul Vidraru, drumul Transfăgărăşan, plus monumentele istorice Mânăstirea Curtea de Argeş, Biserica Olari, Biserica Domneascã, ruinele Bisericii San-Nicoară.

Municipiul Câmpulung, oraş important, fostă capitală a ţării Româneşti, a cărui nume răspunde exact situării sale geografice, un câmp alungit între dealuri, către munte, oraşul este străbătut de râul Târgului, având aproape 45000 de locuitori. Ambianţa naturală este plină de poezie, monumente istorice deosebite, un bulevard central ce dă o notă vie în amintirea începuturilor istoriei medievale româneşti. După 1970, se resimte o amploare deosebită a activităţii de dezvoltare a industriei locale muscelene.

Oraşul Mioveni, aflat în apropierea platformei auto Dacia-Renault, este aşezat pe valea râului Argeşel, şi are o populaţie de 35000 de locuitori. Casa de cultură, noua primărie, stadionul şi construcţia unei catedrale sunt doar începutul dezvoltării unui oraş care ţine pasul cu noutăţile în domeniul tehnicii, auto şi nucleare.

Oraşul Mioveni este situat în centrul judeţului Argeş la 15 Km de municipiul Piteşti şi la 125 Km de capitala ţării, pe DN 73 Piteşti – C-lung Muscel. Mioveni are un relief variat, suprafaţa sa fiind traversată de trei râuri: Doamnei, Târgului şi Argeşel.

Până în anul 1989, actualul oraş Mioveni era comuna Colibaşi, comună suburbană municipiului Piteşti. La data de 19 aprilie 1989, prin Decret Prezidenţial, această comună a devenit oraşul Colibaşi. Din anul 1996 ca urmare a unor demersuri făcute de Guvern şi Parlamentul României, de către autorităţile locale, oraşul Colibaşi revine la vechea denumire, Mioveni, act de reparaţie morală, dacă se are în vedere că actuala concentrare urbană se află pe vatra vechiului sat demolat în totalitate pentru a face loc noilor construcţii.

Începând cu anul 1968 aici s-au montat primele autoturisme Dacia, platforma industrială menţinând un ritm constant de dezvoltare.

Agricultura, dat fiind faptul că în zonă nu sunt suprafeţe agricole mari, s-a bazat aproape exclusiv pe legumicultură, pomicultură şi cultivarea unor suprafeţe mici cu cereale, destinate în special creşterii animalelor sau pentru subzistenţă. Economia oraşului Mioveni are un pronunţat caracter industrial având în vedere existenţa platformei industriale Dacia-Renault.