Calitatea vieții și consumul cultural

1.INTRODUCERE

1.1 Scurta introducere

Calitatea vietii se refera la caracterul mai mult sau mai putin bun sau satisfacator al vietii oamenilor. Faptul de a avea o „viata de calitate” este in mod firesc dezirabil, mai ales datorita puternicului accent pe care societatea contemporana il pune pe experienta nemijlocita a vietii, asociind trairea cu vitalitatea si dinamismul, pe de o parte,dar si pe calitate,pe de alta parte. Asigurarea unei calitati a vietii cat mai ridicate pentru populatie devine scopul ultim al dezvoltarii sociale.

Calitatea vietii nu este doar o tema, este o perspectiva distincta asupra ariei mari de fenomene sociale. Tot ceea ce este social si uman sau afecteaza intr-un fel sau altul omul,intra in aria de preocupari privind calitatea vietii.

După cum arată o serie de cercetări la nivel european, comparativ cu ţările UE, România se situează pe ultimul sau penultimul loc, în privinţa multor indicatori referitori la condiţiile de viaţă ale populaţiei (Alber, Jens, Tony, Fahey Perception of Living Condition in an Enlarged Europe, Fundaţia pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă, Luxembourg, 2004).

In ziua de azi, tinerii şi nu numai, preferă să consume cultură perisabilă în locul celei de durată. Motivul pentru care am optat sa analizez si sa cercetez calitatea vietii si consumul cultural este acela ca, doresc sa scot in evidenta importanta culturii de durata care prin consumul ei duce atat la imbunatatirea calitatii vietii cat si la imbunatatirea calitatii persoanelor ce o prefera.

1.2 Analiza problemei de cercetare

Cultura contemporană, este într-un continuu proces de schimbare a structurii sale interioare, a viziunii spirituale şi a formelor stilistice. Teoreticienii vorbesc de o schimbare de paradigmă culturală, în care includ atât schimbările generate de noile teorii ştiinţifice, cât şi de apariţia şi răspândirea, prin intermediul sistemului mediatic şi nu numai, a culturii de consum. Expansiunea culturii de consum reprezintă un câmp problematic major al disciplinelor care studiază fenomenul cultural contemporan. Cultura de consum provoacă mutaţii negative în structura valorică a conştiinţei şi în comportamentul oamenilor. Sub forma divertismentului industrializat, ea alterează personalitatea umană şi gândirea critică, reprezentând adesea o formă de manipulare a indivizilor .

Nicolae Manolescu ( Cea mai gravă boală a tranzitiei, În România literară, nr.36, 8 sept.1999), era de părere că acest fenomen se manifestă şi în câmpul cultural al societăţii româneşti, în perioada de tranziţie postcomunistă: „Nu mai există nici o demarcaţie între cultura populară, de consum, şi cea adevărată, de elita [...]. Societatea de tranziţie este o societate lipsită de spirit critic. La fel şi cultura. O mîzgă subculturală acoperă literatura, muzica, artele, arhitectura, spectacolul de teatru, filmul. Mass-media şi presa cotidiană nu au nici cea mai vagă idee de ce înseamnă cultura adevărată. Emisiunile culturale au dispărut practic de pe faţa ecranelor de televiziune. Videoclipurile muzicale sunt neprofesioniste şi vulgare. Telenovelele educă generaţia vârstnică la fel ca muzica uşoară generaţia tânără.”