Campanie împotriva traficului de copii

Despre campanie

Încă din anii 1990 şi până în prezent, atât instituţiile guvernamentale, cât şi societateta civilă au depus eforturi considerabile pentru a preveni şi combate traficul de fiinţe umane. Au fost adoptate legi, au fost create instituţii abilitate să combată traficul de fiinţe umane, au fost create planuri naţionale de acţiune şi strategii de combatere a traficului.

Societatea civilă şi instituţiile guvernamentale şi-au coordonat eforturile în stabilirea unui mecanism eficient de referire şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane. Numeroase documente internaţionale legislative au fost elaborate, precum şi politici şi ghiduri pentru dezvoltarea unor mecanisme şi metodologii de identificare şi servicii de asistenţă şi protecţie pentru copiii victime ale traficului.

Cu toate aceste măsuri luate se pare că efectul este limitat pentru cei mai vulnerabili dintre copii. Acest lucru este susţinut de estimările şi statisticile care arată că fenomenul traficului de copiii este în creştere.

La nivel mondial, aproximativ 2.5 milioane de oameni sunt traficati in scopul exploatarii lor prin munca, iar 161 de tari, de pe fiecare continent si din fiecare tip de economie, sunt afectate de catre acest flagel. Cele mai multe victime au intre 18 si 24 de ani si aproape 1.2 milioane de copii sunt implicati in traficul de fiinte umane in fiecare an, conform datelor furnizate de Natiunile Unite. In Romania, sunt traficati aproximativ 300 de copii anual.

Pentru a implementa campania vom folosi doua tehnici din sfera relatiilor publice, si anume: organizarea unui eveniment la care vor participa specialisti din domeniul traficului de persoane, precum si reprezentanti mass-media, dar si difuzarea unor afise in diferite institutii publice, in presa, in locuri publice pentru a atentiona populatia despre efectele asupra societatii a acestui fenomen, periculos atat pentru victime cat si pentru societate.

Campania doreste sa acopere toate aspectele traficului de copii, si anume traficul de copii in scopul exploatarii sexuale sau in cel al exploatarii prin munca, in scopul traficului de organe sau al adoptiilor ilegale.

Marginalizarea si excluderea sociala, somajul, saracia si violenta le limiteaza optiunile si afecteaza deciziile copiilor, fapt ce determina cresterea vulnerabilitatii la exploatare si trafic. Lipsa suportului familial sau a adultilor este un factor semnificativ ce determina cresterea vulnerabilitatii la trafic. Copiii fara suport din partea familiei sau a retelei sociale deseori se bazeaza pe ajutorul strainilor pentru asistenta, sfaturi, prietenie si afectiune si acest lucru este cunoscut si exploatat de traficanti, determinând cresterea riscului de a fi pacaliti sau inselati. Majoritatea copiilor au cunostinte reduse sau nici o informaţie despre serviciile existente, agentiile si institutiile care ar putea oferi protectie sau asistenta si, totodata, au cunostinte minime despre drepturile lor prevazute atat in legislatia internationala, cat si nationala.

Modalităţile prin care copiii ajung să fie traficaţi în scopul exploatării sexuale sau a exploatării prin muncă sunt diferite. Cea mai des întâlnită modalitate de recrutare în cazul traficului în scopul exploatării sexuale este promisiunea falsă a unui loc de muncă în afara ţării, venită din partea unor cunoştinţe recente, a unor prieteni sau rude. Uneori chiar părinţii sunt implicaţi în traficarea propriilor copii, dându-şi acordul în scris pentru părăsirea ţării, chiar dacă ştiu ce va urma. În alte cazuri, prieteni sau cunoştinţe recente abordează viitoarea victimă promiţându-i o slujbă foarte bine plătită în afara ţării (de obicei bonă, chelneriţă sau menajeră) şi care nu necesită o pregătire profesională specială. Abordarea are loc în locaţii frecventate de către copil/adolescent (în discotecă, pe stradă sau chiar în casa părintească).

O altă modalitate de recrutare, utilizată într-o măsură mai mică în cazul copiilor, o reprezintă anunţurile în presă privind ofertele de muncă în străinătate. Aceste anunţuri sunt adresate unei largi categorii de vârstă, în special însă fetelor peste 16 ani. Anunţurile sunt atractive sub trei aspecte: oferă o slujbă într-o ţară vest europeană (de obicei Italia, Grecia, Franţa, Spania), principalele cerinţe se referă la aspectul fizic şi nu la pregătirea profesională şi nivelul educaţiei, iar salariul oferit este cu mult mai mare decât ceea ce se poate câştiga în ţară. Acest tip de recrutare profită de lipsa informaţiilor asupra modalităţilor legale de a munci într-o ţară străină. La nivelul populaţiei informaţiile asupra modalităţilor de verificare a companiilor autorizate să medieze forţa de muncă în străinătate, asupra drepturilor pe care le au persoanele care lucrează, asupra documentelor şi procedurilor de părăsire legală a ţării sunt reduse.