Comunitatea de homosexuali în viziunea societății românești

1. Introducere

1.1 Scurt istoric - Aspecte sociale, religioase şi legale

Atitudinile sociale legate de relaţiile afectuoase şi sexuale între parteneri de acelaşi sex au variat de-a lungul secolelor şi au mers mână în mână cu atitudinile dictate de religie. Ele au variat de la obligaţia legală în unele state din Grecia antică de a forma legături pederastice la integrarea prin instituţii sociale întâlnită în Japonia şi la triburile din America de Nord; de la trecerea sub tăcere (toleranţa) din ţările musulmane la percepţia relaţiilor ca o slăbiciune, precum în Italia în timpul Renaşterii, şi până la pedeapsa cu închisoare sau chiar cu moartea, din ţările din Europa de nord începând de la sfârşitul Evului Mediu până în secolul XX.

Atitudinea de astăzi a religiilor spre homosexualitate variază. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca văzând toate aceste relaţii ca un păcat. În acele societăţi guvernate de interpretări fundamentaliste ale religiilor, aceste relaţii sunt considerate precum perversiuni şi sunt ilegale. În unele jurisdicţii, precum în Arabia Saudită şi alte ţări musulmane ele sunt încă pedepsite cu moartea. În contrast, Budismul, Şintoismul şi alte religii consideră că în general sexualitatea se poate îmbina cu aspiraţiile spirituale şi ordinea socială, dar nu fac distincţie între obiectele dorinţei.

Începând cu secolul XIX, majoritatea ţărilor care adoptaseră Codul Napoleonic nu aveau interdicţii specifice contra actelor homosexuale, în timp ce ţările folosind legi bazate pe modelul englez aveau legi împotriva sodomiei, inclusiv pedeapsa cu moartea, aplicată până la sfârşitul secolului XIX.

Începând cu secolul XX, mişcări de eliberare sexuală, inspirate de mişcările pentru dobândirea drepturilor civile, împreună cu publicarea de studii ştiinţifice în acest domeniu, au dus la schimbări în atitudinile sociale şi în statutul legal al acestui tip de relaţii. În momentul de faţă, legalizarea relaţiilor între adulţi şi obţinerea uniunilor legale indiferent de sex este unul din scopurile principale ale organizaţiilor care promovează drepturile minorităţilor sexuale. În ultimii ani mai multe ţări au abrogat legile contra sodomiei sau care interziceau serviciul militar homosexualilor, votând chiar legi în favoarea uniunilor legale.

În Bulgaria relaţiile sexuale între oameni de acelaşi sex au fost legalizate în 1951, în Ungaria şi Cehoslovacia în 1961. În Anglia şi Wales relaţiile homosexuale au fost legalizate în 1967, pentru bărbaţi peste 21 de ani. Scoţia a urmat in 1980, şi Irlanda de Nord în 1982. Vârsta legală a fost scăzută în 1994 de la 21 la 18, şi din nou în 2000 la 16 în Marea Britanie. Aceasta ultimă schimbare a fost facuta cu scopul de a i se da acelasi tratament ca si varstei legale pentru acte sexuale intre persoane de sex opus. Cu toate acestea, de abia în 2003 au fost legile contra tuturor activitatilor sexuale între persoane de acelaşi sex abrogate. De asemenea, si in Statele Unite, nu mai devreme decât în 2003 Curtea Supremă a abrogat toate legile contra „sodomiei”. În China nu există nici o lege impotriva relaţiilor homosexuale, dar participanţii sunt deseori condamnaţi ca "derbedei", fapt ce poate duce la puşcărie şi la "re-educare." În Japonia nu există legi împotriva acestor relaţii.

1.2 Homosexualitea in zilele nostre

Am desprins din cele de mai sus ca nu totdeauna si de catre toti, homosexualitatea a fost interpretata si aplicata la fel. Daca unele popoare antice o respingeau ca pe un defect, ca pe o pervertire a naturii sau ca un mare pacat fata de Dumnezeu, altele in schimb, au acceptat-o si chiar au cultivat-o. Daca la inceput a fost repudiata si pedepsita ca o perversiune, apoi a fost considerata boala, iar in cele din urma este acceptata ca o minoritate sexuala. Daca in Italia si Cipru este interzisa, in majoritatea tarilor europene, in numele dreptului omului, i se creeaza cadrul legal de afirmare, fixandu-se chiar si varsta de la care poate fi practicata. Astfel, in Suedia copiii de 15 ani pot sa-si practice liber aceasta aptitudine sexuala. In Elvetia, la 16 ani; iar in Franta la 18 ani.

Acceptarea homosexualitatii a devenit o treapta importanta in cadrul programului de daramare a tabuurilor si relativizare a principiilor. Moralitatea societatii romanesti este asaltata astazi pe doua planuri. Din punctul de vedere al politicii externe, legalizarea homosexualitatii este o conditie ceruta statului roman de catre principalele organizatii politice si economice europene in vederea acceptarii Romaniei ca membru cu drepturi depline. Pe de alta parte, presa, televiziunea, fundatii ne bombardeaza asiduu cu subiecte de meditatie pe aceasta tema.

Datorita amplorii fenomenului, sunt afectate direct sau indirect majoritatea categoriilor sociale (tineri, politicieni, clerici etc). Principala problema este legalizarea homosexualităţii, politicienii şi opinia publică generală având cel mai importat rol în luarea acestei decizii. Întreaga comunitate vrea aceasta problema rezolvată, însă soluţia nu este aceeaşi pentru toata lumea.

Pentru a intelege mai bine aceste pozitii contradictorii se cuvine sa facem o privire comparativa de ansamblu intre mentalitatea lumii vechi si mentalitatea omului modern, intre cum vad persoanele de sex feminin aceasta problema, comparativ cu persoanele de sex masculin. Din acest motiv am ales sa realizam un sondaj de opinie pe tema homosexualitatii in randul populatiei.

Prin acesta ne propunem:

-Sa aflam parerea majoritatii heterosexuale diferentiata pe varsta si gen relativ la comunitatea de homosexuali romaneasca;

-Sa investigam atitudinile sociale variate legate de relaţiile afectuoase şi sexuale între parteneri de acelasi sex;

-Sa stabilim factorii majori care determina reactia de respingere si marginalizarea a membrilor minoritatii homosexuale precum si modul in care comunitatea homosexuala afecteaza societatea in care traim.

1.3 Necesitatea realizarii studiului despre COMUNITATEA HOMOSEXUALILOR DIN ROMANIA

În Evul Mediu occidental, uniunile religioase dintre doi bărbaţi şi două femei nu erau o practică cu totul neobişnuită. A fi avut un comportament homosexual in acea vreme nu era o rusine ci un lucru privit ca si normal.

De atunci pana in zilele noatre, exista deopotriva familii heterosexuale şi familii formate din persoane de acelaşi sex.

Există, în societatea românească actuală, homosexuali şi lesbiene care trăiesc împreună, se „căsătoresc”, întemeiează familii, cresc copii. E drept, aceste familii sunt puţin ori deloc vizibile. Există, dar drepturile acestora nu le sunt legal recunoscute. Copiii lor nu beneficiază de drepturi. Nu le sunt recunoscute drepturi patrimoniale legate de dobândirea şi împărţirea proprietăţii comune, a creditelor şi a datoriilor comune; dreptul la pensie de întreţinere; drepturi succesorale; dreptul la pensie de urmaş sau ajutor social, ca şi dreptul la compensaţii, în cazul morţii unuia dintre parteneri; dreptul de a decide de urgenţă cu privire la soarta partenerului, în cazul în care viaţa acestuia este în pericol; dreptul de a continua contractul de locaţiune după moartea partenerului, dacă acesta a fost singurul proprietar. Nu puţine dintre aceste familii homosexuale decid să emigreze, căci statul român nu le asigură şi garantează drepturi fundamentale.

Societatea se schimbă alert. Până la urmă, este doar o chestiune de timp, până când căsătoriile între persoane de acelaşi sex vor deveni posibile în România.

Homosexualul generic devine destrăbălat, instabil, drogat, bolnav de SIDA etc. De fapt, cele mai multe cupluri homosexuale sunt stabile şi bazate pe legături emoţionale, ca şi în cuplurile heterosexuale. Dar nu se poate incerca a se explica aşa ceva unui popor cvasi-rural care vede la televizor bărbaţi cu zorzoane cerând drepturi politice cu gesturi languroase către trecători.

Exista o homofobie contondenta si exista o homofobie latenta, iar cea din urma nu este decat o conditie necesara pentru ca prima sa-si poata trai manifestarile hade in strada. Homofobia latenta le cere homosexualilor sa-si traiasca viciul in casele lor.

Multe persoane, atunci cand nu se intampla sa aiba prieteni gay sau cand nu s-au intalnit niciodata in viata cu o experienta sexuala cu o persoana de acelasi sex, e confortabil sa refuze sa aiba o opinie despre orientarile sexuale. Dar atunci cand un homosexual este atacat in numele valorilor crestine sau al traditiilor nationale, nu te poti refugia comod intr-o deliberare perpetua. A nu lua partea victimei inseamna a incuviinta agresiunea.

Cand homosexualii sunt ostracizati la scoala, la locul lor de munca, cand sunt supusi abuzurilor fortelor de ordine in aresturi, sali de judecata si in penitenciare in numele dictaturii majoritatii, ne aducem aminte de particularitatile sufletesti care ne fac pe fiecare dintre noi niste minoritari in lupta cu o majoritate insensibila.