Criza românilor din Italia

1. Unde si de ce emigreaza romanii nostri?

Peste o treime dintre gospodăriile ţării, adică aproximativ două milioane şi jumătate, au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989, arată studiul Locuirea temporară în străinătate. La nivel de individ, ponderea persoanelor de 18-59 ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.

În acest moment, Italia şi Spania sunt principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost în Italia, iar 25% în Spania.

Statisticile neoficiale arată că în Italia sunt aproximativ un milion de români. Liderii asociaţiilor românilor spun ca sunt peste un milion şi jumătate. Percepţia românilor de acolo despre ei înşişi este că sunt „cu milioanele... peste tot în jurul Romei auzi vorbindu-se româneşte. Iar la Torino nici nu mai spun, acolo o să devenim majoritari. În rest în fiecare oraş din Italia, e imposibil să nu găseşti români”(migrant, 28 ani). Dintre aceştia doar aproximativ 300.000 au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau permanenti).

Munca în străinătate reprezintă o sursă importantă de venit pentru o parte însemnată a populaţiei. În prezent, una din zece gospodării româneşti beneficiază de venituri din migraţia internaţională. Gospodăriile cu migranţi au un număr mai mare de bunuri de lungă durată comparativ cu gospodăriile ce au acelaşi profil socio-economic, dar fără experienţă de migraţie.

La nivel naţional, circa 10% din volumul fiecărui tip de investiţie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul veniturilor din migraţia internaţională. În ceea ce priveşte tipul cheltuielilor – cele mai importante sunt investiţiile în locuinţă (extindere/modernizare, dar şi construcţie sau cumpărare), urmate de cumpărare de bunuri electrocasnice, maşini şi alte bunuri de lungă durată. Activităţile productive finanţate cu bani din migraţie sunt diferite în funcţie de mediul rezidenţial – în mediul rural banii sunt investiţi în principal în activităţi de tip agricol, pe când în mediul urban banii sunt investiţi în alte tipuri de afaceri.

Persoanele care au lucrat în străinătate au un profil atitudinal specific: sunt mai critici în ceea ce priveşte situaţia din România, dar în acelaşi timp sunt mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul. Ei vin cu aspiraţii superioare, care favorizează atât critică socială asupra stării localităţii în care trăiesc, cât şi critică asupra stării sociale actuale din România. De asemenea, persoanele care nu au lucrat în străinătate, dar care au de gând să plece la lucru în afară, sunt cele mai nemulţumite de localitate şi de ţară. Optimismul dinamic – nemulţumire faţă de prezent şi încredere în viitor – este specific celor cu intenţie de migraţie şi celor din gospodăriile cu migranţi. La polul opus, pesimismul cronic – este rău şi va fi şi mai rău – apare mai ales în gospodăriile lipsite de experienţă de migraţie.

Datele de sondaj relevă că principalele consecinţe negative ale migraţiei temporare pentru muncă sunt cele care se răsfrâng asupra familiei, în percepţia respondenţilor. Aproape jumătate (46%) dintre cei care sunt de părere că este un lucru rău că oamenii pleacă la muncă în străinătate îşi argumentează opinia prin afirmaţii legate de viaţa de familie. Depărtarea faţă de familie, echivalentă cu un anumit nivel de deprivare în sfera nevoilor de afectivitate este cea mai menţionată consecinţă negativă a plecării la muncă în străinătate (35%). În aceeaşi categorie de menţiuni mai pot fi adăugate afirmaţiile despre „dezbinarea familiei” (9% din menţiunile de consecinţe negative) şi „suferinţa celor care rămân acasă” (1%).

2. Criza rromilor si a românilor din Italia

2.1. Descrierea crizei

“Atunci când apare o criza, rezultatele cercetarii trebuie sa fie la îndemâna...faptele trebuie sa fie clare…,iar comunicatorii sa fie gata sa actioneze” (Frank W.Whylie)

Situatia cu care s-a confruntat România în legatura cu actiunile cetatenilor români pe teritoriul Italiei si efectele acestora, este încadrata în categoria crizelor violente, ca rezultat al unui act intentionat : infractionalitatea româneasca, fiind declansata la acel moment de moartea Giovannei Reggiani. Asasinarea acesteia de catre Romulus Mailat a reprezentat deznodamântul unei stari de tensiune alimentata de tot mai multe infractiuni de furt, crima, escrocherii comise de români.

Ca urmare a producerii acestei crime îngrozitoare, mass-media peninsulara a prezentat o serie de documentare despre viata în România, în ideea de a cauta originile emigrarii excesive a populatiei în Italia. Rezultatul : înfatisarea unei Românii într-o lumina negativa, unde nu întâlnesti decât sate dezolante, drumuri impracticabile, figuri abrutizate de alcool si multi rromi surprinsi în diferite ipostaze, fara a uita reuniunile maneliste la care acestia participa cu mare fast.

2.2. Ce a declansat criza?

Cetateanul roman de etnie roma, Nicolae Romulus Mailat, in varsta de 24 de ani, a fost acuzat ca a agresat, a violat si a ucis o italianca de 47 de ani, in luna octombrie a anului trecut. Mailat ar fi aruncat trupul aproape neinsufletit al femeii intr-un sant aproape de Tor di Quinto, unde a fost descoperita si transportata la spital in coma profunda.Giovanna Reggiani a murit cateva zile mai tarziu, la spital. Romulus Nicolae Mailat a fost arestat. In timpul audierilor, Mailat a recunoscut ca a jefuit-o pe femeie, dar a negat, in repetate randuri, ca ar fi violat-o si ucis-o. Romulus Mailat, acuzat de omor voluntar, viol si furt in cazul italiencei Giovanna Reggiani, a primit 29 de ani de inchisoare din partea magistratilor italieni.