Dimitrie Gusti

I.Viaţa şi studiile

Dimitrie Gusti a fost filosof, sociolog şi estetician şi a rămas cunoscut în istoria sociologiei româneşti şi internaţionale ca fiind întemeietorul unui sistem sociologic şi iniţiatorul şi organizatorul acţiunii de cercetare directă a realităţii sociale. Studiază în Germania şi Franţa, în perioada anilor 1900-1909, mai intâi ca student în filosofie morală la Leipzig şi apoi ca student în ştiinţe Juridice la Berlin. Perioada studiilor sale la Berlin (1904 - 1909) e plină de preocupări propriu-zis sociologice, astfel încât în 1904 îşi susţine lucrarea de doctorat (Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktiser Wollens) realizată sub îndrumarea lui W. Wundt, dar şi a altor filosofi germane din acea vreme. La 1 aprilie 1910, Gusti ocupă Catedra de istoria filosofiei greceşti, etică şi sociologie de la universitatea din Iaşi, astfel este considerat primul profesor titular de sociologie. Activitatea sa la Universitatea din Iaşi este remarcabilă din numeroase puncte de vedere. În cadrul cursurilor pe care le ţine cu regularitate îşî desăvârşeşte “sistemul de sociologie, politică şi etică”, primul de acest tip din gândirea românească. Ca rezultat al activităţii sale universitare, în anul 1915 apare lucrarea “Studii sociologice şi etice. Din lucrările seminarului de sociologie şi etică al Facultăţii de litere şi Filosofie din Iaşi”, doua volume ce conţin diverse lucrări ale primilor săi studenţi, printer care şi Petre Andrei, care îi va fi urmaş la catedra de sociologie din Iaşi. Gusti se ocupă de asemenea şi de reorganizarea Bibliotecii Centrale a Universităţii din Iaşi si a bibliotecilor de seminar, domeniu în care lasă scrieri de mare valoare. Pe 1 noiembrie 1920, Gusti este transferat la Universitatea din Bucureşti, ca titular al “Catedrei de sociologie, etică, politică şi estetică” şi organizează cu studenţii săi un fişier centralizator al tuturor cărţilor de sociologie, etică şi politică aflate în bibliotecile publice din Bucureşti. Între 1919 şi 1921 este preşedintele Asocieţiei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, iar în continuare preşedintele Institutului Social Român (1921 - 1948). Este ministru al învăţământului (1932 - 1933), membru al Academiei Române din 1919 şi apoi preşedinte al ei (1944 - 1946), membru al mai multor academii, societăţi şi institute de sociologie de peste hotare. Dimitrie Gusti este de asemenea fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti şi plecând de la sistemul său a fundamentat metoda monografică, care presupune abordarea simultană, multidisciplinară a subiectului pe cadre şi manifestări, cu ajutorul unor echipe de specialişti în domeniul ştiinţelor sociale (ingineri, învăţători, medici, agronomi, etc). Iniţiază şi îndrumă acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948) şi obţine în anul 1939 legiferarea serviciului social prin care se instituţionalizează, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. Fondează şi conduce Institutul de ştiinţe sociale al României (1939 - 1944), Consiliul naţional de cercetări ştiinţifice (1947 – 1948) şi revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919 - 1943), "Sociologie românească" (1936 - 1944) şi “Affaires Danubiennes”. Iniţiază şi îndrumă acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925-1948). În anul 1929 este numit decan al Facultăţii de Litere şi în acelaşi an înfiinţează Premiile Autorilor Tineri Needitaţi, trecute apoi pe seama Fundaţiilor Regale. Sub propria influenţă şi coordonare se înfiinţează Recensământul (1930), Şcoala de Asistenţă Socială (1930), Şcoala de Statistică (1930), Institutul de Conjunctură, Asociaţia Camerei de Comerţ şi Industrie. Este numit Ministru de Instrucţie în 1929 şi întocmeşte proiectul de reformă a învaţământului în 1933. Impune introducerea sociologiei între materiile de învaţământ secundar (licee şi şcoli normale), elaborează programa şi scrie împreuna cu Traian Herseni un manual corespunzător: “Elemente de sociologie cu aplicări la cunoaşterea ţării şi a neamului nostru”. În 1936 ia fiinţă Muzeul Satului cu ajutorul lui Gusti, alaturi de Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi Gh. Focşa, în interiorul căruia trebuia să fie un centru de studii sociale. Dimitrie Gusti a fost director al Casei Culturii Poporului şi apoi al Fundatiei Culturale „Principele Carol”, a indeplinit funcţia de presedinte al Oficiului Naţional, a fost organizatorul şi conducatorul campaniilor de cercetări monografice, al echipelor studenţeşti ale Fundatiei Regale „Principele Carol” şi a structurat propaganda culturală a ţării, atât în interior cât şi în afara ţării (Expoziţiile de la Barcelona, Dresda, Paris, Muzeul Satului).

II. Opere principale

- Egoismus und Altruismus (1904)

- Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik (1908)

- Sociologia războiului (1915)

- Cosmologia elenă (1929)

- Sociologia. Schiţa unui sistem de sociologie (1932)

- Sociologia monografică, ştiinţă a realităţii sociale (1934)

- Sociologia militans (volumul I, 1935; volumele I si II, 1946)

- Enciclopedia României. Vol. I-IV (1938)

- Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (2 volume, 1939)

- Problema sociologiei (1940)

- La science de la réalité sociale (1941)

Sistemul profesorului Gusti nu este atât o expunere de fapte, cât un mod nou, original, de înţelegere „totalitară” a vieţii sociale şi un motiv nou de acţiune socială.

”Gusti ştia filosofie ca un doctor ieşit din şcolile filosofice germane, citind pe greci şi latini în original. Ştia economie politică mai mult decât alţii, de specialitate chiar, elev fiind al lui Karl Bucher. Ştia drept, cât oricare dintre marii jurişti români. Ştia psihologie ca unul care îşi dăduse doctoratul cu Wundt. Oricare ar fi fost problema pusă în discuţie, în domeniul Ştiintelor Sociale, Gusti îţi era superior, mai ales prin memoria sa exceptională, care ţinea proaspătă o erudiţie extraordinară, capabil fiind să-ţi spună, sistematic, numele autorilor care se ocupaseră de o anume problemă, unde, în ce volum, în ce revistă, deseori şi la ce pagină puteai găsi informaţiile necesare.” (Mircea Vulcănescu)

Dimitrie Gusti rezumă sistemul său sociologic la câteva enunţuri:

- Societatea este compusă din unităţi sociale, adică din grupări de oameni legaţi între ei printr-o organizare activă şi o interdependenţă sufletească;