Dinamica grupurilor - leadership

I. INTRODUCERE:

Dinamica desemneaza totalitatea schimbarilor adaptative care se produc in structura de ansamblu a unui grup ca urmare a unor schimbari survenite intr-o parte oarecare a acestui grup. Dinamica grupurilor leaga conduitele grupului de sistemul de forte.Incetul cu incetul, autorii au coceput dinamica grupurilor din doua perspective distincte:

-“In prima etapa, termenul dinamica grupurilor a desemnat o stiinta experimentala, practicata in laborator pe grupuri artificiale reunite in scopuri experimentale.”

-“Intr-o a doua etapa, termenul a desemnat munca animatorului de grup care, iesit din laboratorul sau se va ocupa de “rezolvarea conflictelor sociale”. Acest termen tinde sa desemneze totalitatea cercetarilor experimentale asupra grupurilor mici si totalitatea tehnicilor de grup care constituie asa-numitele mijloace de aplicare, instrumente de formare, de terapie, de animatie, de interventie, care au in comun apelul la grup”.

Primele utilizari ale expresiei “dinamica grupurilor” ii apartin lui Kurt Lewin in cateva articole scrise intre 1944-1947. Lewin, Sherif si Tajfel sunt cosiderati fondatorii psihologiei moderne a grupurilor. Ei considera ca grupurile pornesc de la un proces de autorealizare si pun accentul pe relatiile sociale. Doua persoane care au o relatie, iar a treia devine constienta de acest lucru, se poate cosidera ca existe un grup.Este necesar, insa mai mult de atat trilogia”apartenenta”, referinta, identificare are nevoie de referire asupra valorilor sociale, statutului social, ideologilor.Deci pe langa procesele intraindividiuale (procesele prin care indivizii isi organizeaza experienta sociala), intervin si procesele interindividuale (referitoare aici la indivizi): pozitia, statut social, valori, ideologii pe care viata le aduce cu sine in mod neintentionat, intr-o situatie concreta.Prin grup se intelege o formatiune sociala in interiorul careia indivizii sunt in interactiune conform unor reguli fixe si impartasesc sentimentul de a constitui o entitate aparte, astfel incat membrii s-ar putea recunoaste ca atare. Grupul social este constituit din indivizi uniti prin relatii a caror retea se organizeaza prin complementaritate. Grupul social are ca obiect manifest faptul ca raspude la o nevoie obiectiva sau subiectiva a membrilor sai.

II.CUPRINS:

APARITIA DINAMICII GRUPURILOR:

Jacob Lévy a lucrat la readaptarea sociala a prostituatelor: discutii libere la ora ceaiului, invitatia de a se exprima si de a se organiza.

“Am inceput sa urmaresc modul in care fiecare individ poate deveni agent terapeutic al celuilalt. Dintr-o data, in mine s-a fixat valoarea terapeutica a grupului”(Moreno, 1995 pp 209-210).

In timpul studiilor sale universitare a publicat o “Invitatie la intalnire” care va fundamenta notiunea de “rasturnare a rolurilor”. Juca, de altfel, de mai multe roluri: asistand frecvent la procesele criminalilor, el le punea ulterior in scena, antrenandu-si familia, prietenii, vecinii in aceste sedinte care duceau la un diagnostic foarte sigur.

El obtine dreptul de a folosi de 1 aprilie 1921, “Ziua nebunilor”, o mare sala de spectacol. Presupunand ca se afla in cautarea celui care va putea domni asupra intregii lumi, el propune celor din asistenta sa urce pe scena, sa se aseze pe tron si sa propuna reformele pe care le doresc . In ciuda aplauzelor esec total.

Se retrage apoi intr-un mic mi teatru improvizat, cu scopuri experimentale, centrat pe jocul spontan. Accentul este pus pe creatia colectiva, fiecare este implicat, totul se improvizeaza plecand de la conflicte sugerate de participanti sau pe baza unor teme de actualitate. Actorii profesionisti vin aici sa reinvete spontanitatea, apoi se intorc la meseria lor. Teatrul va deveni in curand terapeutic, primind pe toti cei care ii bateau la poarta.

Jacob propune sa se construiasca un teatru in cerc: o platfoma circulara, cu diverse paliere si rozete, fara distinctie intre spectatori si actori.

Moreno a dat un elan decisiv studiului relatiilor interindividuale: a imprumutat numeroase idei de la altii, dar si-a impus neologismele in limbajul curent si si-a introdus tehnicile si procedeele in practica psihosociala si clinica. A fost unul dintre protagonistii intalnirii interpersonale; sociometrie, sociograma, sociomatrice, atom social, tele-sentimente, toate acestea sunt foarte des intalnite.

A insistat asupra omniprezentei celorlalti. Pentru Moreno, nevroza este o boala in mai multi. Fiecare traieste situatii identice cu cele traite de ceilalti. El analizeaza, desigur, procesele interpersonale, dar nu si nivelul intergrupal propriu-zis.Psihodrama transfera coflictele reale pe planului jocului, deci al imaginarului. Dar reantrenarea in rolurile sociale efective capata un loc considerabil. Moreno era convins ca eul poate iesi la iveala din roluri. Impactul asupra dezvoltarii din viata reala de cele mai multe ori reprezentative este, poate aportul sau cel mai important la dinamica grupurilor.