Extras din proiect
Introducere
Discriminarea desemnează totalitatea atitudinilor şi comportamentelor prin care anumitor indivizi şi grupuri li se refuză drepturile şi oportunităţile existente pentru alţi indivizi şi grupuri, in cadrul unei şi aceleaşi societăţi politice.
Discriminarea poate fi sexuală (a minorităţilor sexuale şi intre sexe), etnică, rasială, socială etc.
Ea poate fi de două feluri:
- directă, când tratamentul defavorabil se îndreaptă direct împotriva unei anumite persoane, pe motive de sex (graviditate, naştere), rasă, etnie, categorie socială (persoanele cu handicap sunt una dintre cele mai discriminate categorii sociale), etc.
- indirectă, când tratamentul defavorabil este îndreptat impotriva unui grup de persoane de un anumit sex, etnie , rasă , categorie socială, etc.
Discriminarea ca formă de marginalizare de orice fel şi în orice situaţie este, din păcate, un fenomen incă prezent in societatea democratică, fiind atât de obişnuit incât e considerat normal de către foarte mulţi români.
Romania are o lege care sancţionează discriminarea, Legea nr. 48, adoptată in anul 2002, iar Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării funcţionează din anul 2003. De asemenea, Guvernul Romaniei a adoptat anul trecut, in luna august Hotararea nr. 1.258/2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru combaterea discriminarii.
Ce este handicapul ?
“Persoanele cu handicap se bucura de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici nationale de prevenire, de tratament, de readaptare, de invăţământ de instruire şi integrare socială a persoanelor cu handicap, respectând drepturile şi indatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor”. (Art. 46, Constituţia României )
In societate , oricât de perfecţionistă ar fi , vor exista in permanenţă probleme sociale a căror rezolvare va implica iniţierea unor acţiuni susţinute de asistenţa socială.
(D. Tigmeanu, Asistenţă socială în Biserica, Doxologia, Iasi, 2010).
La origine , termenul de handicap nu a fost un cuvânt simplu , ci sintagma era compusă din trei unităţi semantice diferite : ”hand in cap “. In limba engleză unde sintagma a apărut pentru prima data in secolul XVI “hand” inseamnă “mana” , “in” este echivalent cu “in” iar “cap “ insemnă “caschetă”. Expresia “hand in cap” era folosită pentru desemnarea unui joc in care partenerii işi disputau diverse obiecte personale după un preţ fixat de un arbitru Obiectele erau puse intr-o căciula “cap” de unde se extrageau cu mâna “hand” absolut la intâmplare Prin contractare lingvistică , consoana “n “ de la “in” a disparut iar sintagma a devenit cuvânt de sine stătător: handicap.
In secolul XVIII cuvântul handicap incepe să fie aplicat şi la competiţiile de cursele de cai Deplasarea semantică a handicapului de la semnificaţia primară de “joc de noroc” la semnificaţia sa secundară , aplicabilă la evaluarea comparativă a “obiectelor” aflate in competiţie: in primul caz a efectelor personale , in al doilea caz al cailor
Prin cursa cu handicap se inţelegea acea cursa in care şansele ilegale ale cailor erau in principiu egalizate prin obligaţia celor mai buni de a purta o greutate in plus , in funcţie de perfomanţele anterioare deja confirmate.
Extensia conţinutului semantic al handicapului continuă prin glisarea acestuia de la limitarea capacităţii cailor la limitarea capacităţii oamenilor , apoi de la limitarea capacităţilor umane la consecinţele acestor limitări.
Deplasarea semantică a termenului de handicap de la semnificaţia originală restrânsă (aplicabilă doar curselor de cai) la semnificaţia actuală extinsă (aplicabilă doar realităţilor umane) , a fost insoţită la deplasarea dominaţiei lexicale de la “egalitatea in concurenţă” la “dezavantaj in concurenţă”. O asemenea deplasare pare să constituie deja un proces incheiat şi ireversibil dovada că prin simpla rostire a cuvântului handicap , se induce automat şi ideea de nuanţă defavorizantă. Ideea de dezavantaj şi dificultate pe care o semnifică termenul de handicap nu a apărut insă la inceput , decât prin raportarea la contextul social. Interesa deci , dezavantajul social al individului aflat in concurenţă şi nu alte stări de inferioritate.
Punctul de vedere al lui Ph Wood (punct de vedere impărtăşit şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este că termenul de “handicap” ar trebui păstrat cu accepţiunea sa specifică de dezavantaj , de deficienţă defavorizantă , de consecinţa situaţională apărută ca urmare a deficienţelor sau a maladiilor invalindante
Bibliografie
Cojocaru, Ştefan, « Metode apreciative în Asistenţa socială », Ed. Polirom, Iaşi, 2005
Guttman, Filip, « Percepţia persoanelor cu deficienţă de vedere », Ed.Lumen, Iaşi,2009
Manea , Livius , « Protecţia socială a persoanelor cu handicap», Ed.Casa de editura şi presă ,, Sansa “ SRL, Bucureşti , 2000
Miftode, Vasile, « Tratat de asistenţă socială », Ed. Fundaţiei Axis, Iaşi, 2003
Săndulescu, Camelia, Şirjiţă, Nicolae, “Inserţia socială, finalitate a recuperării”, Ed. Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2006
Tacsi, Ladislau, « Reţeaua de asistenţă socială în mediul rural. Reţeaua instituţiilor de proteţie a Copilului şi a vârstnicului », Ed. Mirton, Timişoara, 2001
Ungureanu, Ion, « Paradigme ale cunoaşterii societăţii », Ed. Junimea, Iaşi, 2002
Verza, Emil, « Probleme de defectologie », Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1988
Preview document
Conținut arhivă zip
- Discriminarea Persoanelor cu Dizabilitati la Locul de Munca.doc