Discriminarea ucide vise

1. STABILIREA TEMEI DE CERCETARE :

Tema de cercetare este reprezentată de IMPACTUL PE CARE L-A AVUT CAMPANIA “ DISCRIMINAREA UCIDE VISE “ (în special, SPOTURILE PUBLICITARE REFERITOARE LA ETNIA RROMA) ASUPRA TINERILOR, CU VARSTE CUPRINSE INTRE 19-22 ANI.

2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI :

Realitatea socială din jurul nostru ne pune în fața unei drame îngrijorătoare - discriminarea etniei rrome este vizibilă la orice pas, mai mult, celelalte etnii insuflă acest comportament și copiilor lor , neluând în considerare posibilele implicații.

Putem spune că ne confruntăm cu o problemă socială, o anumita deficiență caracterizată de Horton si Leslie în The Sociology of Social Problems ca :

- o stare ce afecteaza un număr mare de persoane (afectarea fiind nedorită ) ;

- se simte nevoia să se întreprindă ceva ;

- și nu în ultimul rând, se reclamă o acțiune socială (colectivă).

În încercarea de a contribui la rezolvarea problemei discriminării etniei rrome, am decis să-mi aleg această temă de cercetare, căci, la rândul meu am fost impresionată de spoturile publicitare și, totodată impulsionată să dezbat această chestiune .

Un alt motiv ar putea fi faptul că am încercat să-mi răspund la întrebarea apărută în urma familiarizării cu această campanie socială : “În definitiv, a fost atins scopul ei? Etnia și, în special copii rromi vor mai fi discriminați ? “

Deși, această temă este destul de dificilă (având în vedere că nu există teorii concrete referitoare la această problemă) consider că “îmbinarea utilului cu plăcutul” respectiv, pasiunea individuală pentru publicitate și o temă de interes general ar putea constitui baza unui proiect atrăgător.

3. FIXAREA OBIECTIVELOR CERCETARII :

Obiectivele generale ale studiului constă în identificarea și descrierea fenomenului social “discriminare rasială “; formularea de explicații privind relațiile cu alte fenomene; impactul avut de Campania “Discriminarea ucide vise” in rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 19-22 ani, domiciliați în orasul Iași și elaborarea de predicții referitoare la evoluția fenomenului studiat .

Printre obiectivele particulare ale cercetării, mentionăm:

- identificarea corespondențelor pe care le fac oamenii atunci când vine vorba de rromi ;

- determinarea amplorii fenomenului studiat ;

- modalitațile folosite de specialiștii LOWE pentru a reduce/stopa discriminarea etniei rrome .

Rezultatele obținute ar putea fi utilizate ca fundament informațional în elaborarea de programe eficiente pentru reducerea discriminarii rasiale în randul tinerilor.

4. Documentarea prealabila :

Documentarea prealabilă pe această temă impune consultarea diferitelor cărți în domeniu, familiarizarea cu diferite statistici, lecturarea rezultatelor unor cercetari, determinarea prezenței problemei în dezbaterea publică, în mijloacele de comunicare în masă .

Principala sursă de informare o reprezintă documentele sociale.Pentru inceput, ne vom opri asupra documentării livresti:

Discriminarea reprezintă tratamentul diferențiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenței, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social. Discriminarea este o acțiune individuală, dar dacă membrii aceluiași grup sunt tratați sistematic în mod similar, aceasta constituie și un patern social de comportament agregat (Michael Banton, 1998). În științele sociale termenul face trimitere, în general, la un tratament prejudiciant, cu efecte negative asupra celui vizat.

Cercetările efectuate au identificat existența mai multor tipuri de discriminare. În general, este operată distincția între discriminarea directă și cea indirectă (Michael Banton, 1998). Primul tip apare atunci când tratamentul diferențiat este generat în mod intenționat, în timp ce, al doilea tip apare atunci când acest tratament are la bază o decizie inechitabilă luată anterior. De exemplu, discriminarea directă este prezentă atunci când două persoane având pregătire egală și o slujbă similară sunt plătite în mod diferențiat datorită faptului că una dintre acestea aparține unui anumit grup etnic. Discriminarea indirectă apare atunci când cele două persoane sunt plătite în mod diferit deoarece au fost angajate în poziții diferite deși aveau aceeași pregătire. Kirshna Mallick (1995) propune alte două tipologii, având la bază distincția între discriminarea intenționată și conștientă și cea neintenționată, precum și între discriminarea practicată de indivizi și grupuri și cea practicată de instituții.

În timp ce discriminarea reprezintă o formă de manifestare comportamentală, prejudecata reprezintă o atitudine negativă față de fiecare individ membru al unui grup, care este motivată doar de apartenența acestuia la grup (Gordon Allport, 1958). Discriminarea este legată de stereotipuri, care reprezintă componenta negativă a prejudecății (Dora Copozzo, Chiara Volpato, 1996); acestea reprezentând o structură cognitivă stabilă și relativ rigidă, ajută la menținerea atitudinii negative și la perpetuarea comportamentelor diferențiate. Un alt fenomen cu care este relaționată discriminarea este cel de stigmata, cei stigmatizați devenind mai ușor ținta tratamentelor diferențiate.Științele sociale au oferit o serie de explicații alternative pentru practicarea discriminării.

Teoriile care pun accentul pe stratificarea socială arată că discriminarea este „produsul stratificării sociale bazată pe distribuția inegală a puterii, statusului și bogăției între grupuri” (Bouhris, Turner, Gagnon, 1997, pag. 274). Grupurile dominante încearcă să își mențină poziția apelând la practici de discriminare. Cercetările de psihologie socială au relevat faptul că membrii grupurilor cu status superior au tendința să discrimineze mai mult decât cei ai grupurilor subordonate (ibidem, pag.285).

Teoria conflictelor reale elaborată de Sherif (1956) susține că discriminarea apare în condițiile competiției pentru resurse limitate care există între două grupuri. În acest context indivizii tind să favorizeze membrii propriului grup.

O altă serie de explicații oferite pentru discriminare leagă tratamentul diferențiat aplicat anumitor persoane / grupuri de identitatea socială. Teoria identității sociale elaborată de Henry Tajfel (1981) arată că indivizii au tendința să discrimineze în favoarea grupului din care fac parte pentru ca acest grup să obțină o poziție superioară altor grupuri. Acest fapt conduce la dobândirea unei identității sociale pozitive la nivel individual.

Teoria Interacțiunii Comportamentale, elaborată de Rabbie (apud. Bouhris, Turner, Gagnon), arată că discriminarea în favoarea propriului grup este un lucru pur rațional, instrumental și economic. Indivizii au tendința să îi favorizeze pe membrii propriului grup și ,deci, să îi defavorizeze pe membrii altor grupuri, pentru a își maximiza câștigul personal. Alocând mai multe resurse membrilor grupului de care simt că aparțin, indivizii se așteaptă ca și aceștia la rândul lor să îi favorizeze, conform normelor de reciprocitate.