Familia Monoparentală

INTRODUCERE

În lucrarea de faţă am urmărit să evidenţiez numeroasele aspecte şi dificultăţi cu care se confruntă familia monoparentală. Structura lucrării cuprinde patru capitole , fiecare încercând sa ofere o viziune cat mai clară a problematicii psiho – sociologice, a acestui tip de familie care, după cum se ştie, este văzută ca o abatere de la familia clasică, biparentală care este considerata idealul de dezvoltare şi socializare al unui copil.

Totuşi in societatea modernă, tot mai mulţi adulţi îşi cresc copiii singuri, fără a avea alături un partener (soţ/soţie), pe al cărui ajutor sa se poată bizui. Cele mai multe familii monoparentale au ca unic părinte femeia. Uneori părintele este obligat sa-şi crească singur copilul datorita decesului soţului/soţiei, dar cele mai frecvente cazuri se datorează divorţului sau separării. Se întâmplă şi ca părintele sa fie singur pentru ca aşa a ales, aşa a dorit.

Unii părinţi, în urma separării, reuşesc sa menţină o legătură cât mai strânsă centrându -şi atenţia in mod constant pe copil. Când acest lucru se întâmplă, beneficiul este, categoric, al copilului în primul rând.

Capacitatea copiilor de vârsta de mica de a diferenţia între ce este real şi ce este imaginar nu este foarte bine delimitata sau demna de a fi luata în seama, astfel încât, în închipuirea lor, copiii se pot simţi răspunzători pentru evenimentele la care asistă. Este chiar posibil ca ei sa capete convingerea că sunt răspunzători pentru plecarea tatălui/mamei. Dacă însă părinţii rămân prieteni şi continuă să împartă responsabilităţile creşterii şi educării copilului, oferindu-i amândoi dragoste, acesta va ajunge sa înţeleagă şi să creadă ca nu el este vinovat de despărţirea părinţilor. Din păcate, însă, sunt foarte multe cazuri, când cel mai adesea părinţilor ce divorţează li se diminuează capacitatea de a se comporta ca nişte adulţi responsabili şi cărora le pasă de ceea ce se întâmpla cu copilul lor, acesta ajungând, nu de puţine ori, un simplu pion în lupta dintre cei doi. Copiii sunt foarte vulnerabili şi trebuie sa fie feriţi de certuri, pe care nu le înţeleg, dar al căror impact emoţional îl resimt cu siguranţă.

În cazul unui divorţ, de obicei unul dintre părinţi se mută şi traiste altundeva.

În mod inevitabil se vor forma familiile monoparentale care se vor confrunta cu numeroase dificultăţi. Astfel unii copii vor petrece o parte din timp cu un părinte şi alta parte cu celălalt părinte. Alţii vor petrece majoritatea timpului cu un singur părinte, văzându-şi celalalt părinte numai în vizite În cazul în care un copil trăieşte majoritatea timpului cu un singur părinte, celălalt părinte poate locui aproape sau foarte departe. Astfel, numărul vizitelor pe care le face copilul celuilalt părinte poate depinde şi de distanta, mai mare sau mai mica, pana la locuinţa acestuia. În funcţie de aceasta vizitele se pot diminua. Câteodată copiii ai căror părinţi au divorţat trebuie sa se mute într-o noua locuinţă sau într-o noua zonă, ceea ce poate fi destul de greu. Sunt şi cazuri în care majoritatea celorlalte lucruri precum şcoala, prietenii, vecinii vor rămâne neschimbate. Probleme pot apărea atunci când copilul îşi vizitează un părinte şi apoi merge acasă la celalalt părinte. Se pot genera numeroase tensiuni: De exemplu, un părinte ar putea pune o grămada de întrebări despre ceea ce face celalalt părinte. Uneori unul dintre părinţi vede în persoana copilului un mesager între el şi celalalt părinte. Copiii nu se simt bine când se întâmplă astfel de lucruri. Ei ar dori ca părinţii lor sa discute în mod direct, nu prin intermediul lui.

Pentru copilul unei familii divorţate, viitorul poate însemna părinţi vitregi. Nu totul merge perfect tot timpul. Este foarte greu de trecut printr-un divorţ, dar sunt mulţi copii în aceasta situaţie şi pot spune pe baza celor discutate în respectiva lucrare , ca nu este un capăt de lume şi dacă sunt luate măsurile şi precauţiile necesare , totul se termina cu bine. De fapt, cu toate ca totul pare negru în acel moment, majoritatea problemelor se vor rezolva mai devreme sau mai târziu.

Primul capitol al lucrării mele punctează anumite aspecte referitoare la: delimitările conceptuale ale noţiunii de familie monoparentală, dificultăţile cu care se confruntă permanent aceste tipuri de familii, consecinţele asupra părinţilor dar şi asupra copiilor , precum şi o mica viziune asupra familiei vitrege. M-a interesat în primul rând , prin ce se deosebeşte aceasta familie de familia cu părinte unic.

În ceea ce priveşte al doilea capitol pot spune ca am urmărit dificultăţile de exercitare a rolurilor educative în familiile monoparentale , dar m-au interesat în acelaşi timp şi rolurile educative în familiile compuse. Cum se exercita aceste roluri în cele doua tipuri de familii- Am mai urmărit şi iubirea materna. Este oare aceasta un instinct sau se poate dezvolta, cultiva cu timpul- Am mai încercat sa evidenţiez şi care sunt reţelele de sociabilitate pentru aceşti copii care au un singur părinte. De asemenea am mai încercat sa redau , pe baza materialelor studiate câteva soluţii pentru a putea evita eşecul unui părinte unic în educaţia copilului

Capitolul al treilea al lucrării mele vizează numai aspecte de ordin sociologic: Am urmărit protecţia sociala românească, protecţia maternităţii, protecţia socială acordată familiilor monoparentale, politicile publice pentru familiile cu părinte unic , alocaţia de susţinere pentru acest tip de familie.