Imaginea Publică a Principelui Radu al României în Calitatea Sa de Candidat la Președinția României

1. Stabilirea temei şi a obiectivelor de cercetare

Se poate observa uşor interesul manifestat în prezent faţă de cercetarea domeniului tenebros şi profund al imaginii publice. Specialişti în Relaţii Publice ori în marketing politic şi electoral, toţi au în comun nevoia de a cunoaşte cât mai precis cum anume sunt percepute organizaţia sau omul politic pe care îl consiliază, dacă şi unde sunt probleme şi, cel mai important, cum pot remedia sau îmbunătăţi situaţia. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în contemporaneitate, un actor social nu poate exista fără sprijinul publicurilor cărora li se adresează. Sprijinul publicurilor poate fi obţinut numai printr-o comunicare continuă, completă şi oportună, iar cum comunicarea, considerăm noi, reprezintă un melanj între informaţie şi imagine, rolul acesteia din urmă devine crucial.

Pe aceste tărâmuri se aventurează şi prezenta lucrare. Mai precis ne propunem în paginile ce urmează să cercetăm imaginea publică pe care o are în mentalul colectiv anunţata candidatură la Preşedinţia României a unui reprezentant al Casei Regale, mai precis, a Alteţei Sale Regale Principele Radu al României. Tema ni s-a impus plecând de la două aspecte esenţiale pentru noi: pe de o parte avem posibilitatea de a cuantifica pe cât posibil un concept intrat în lexicul de bază al limbii: „imagine” ; pe de altă parte avem curiozitatea de a vedea cum este percepută această candidatură din perspectiva suspiciunii de re-instituire a monarhiei ce planează asupra personajului politic Radu al României. Aceasta, cu atât mai mult cu cât familia regală a avut de suferit chiar şi după revenirea la o formă de guvernământ mai „democratică”. Ştim destul de bine cum TAB-uri ale Armatei Române opreau pe drumuri publice membrii ai familiei regale la începutul anilor ’ 90, întorcându-i spre aeroportul pe care au aterizat, după ani de exil în Occident. În aceste condiţii, discursul Alteţei Sale Regale, susţinând un regim republican, pare cu atât mai paradoxal, de aici reieşind că atât dumnealui, cât şi Regele Mihai ( care şi-a declarat public susţinerea candidaturii Principelui Radu al României ), vor lăsa istoria să decidă dacă va restitui familiei regale ceea ce i se cuvine şi nu vor folosi eventuala instalare la Palatul Cotroceni a unui membru al său în acest sens.

Trei sunt obiectivele pe care acest proiect de cercetare doreşte să le atingă. Motivele pentru stabilirea acestor obiective reies atât din ineditul situaţiei ( un candidat independent, membru al Casei Regale ), cât şi din experienţa proprie a unor membrii ai echipei de proiect care au avut ocazia să aibă contacte cu oameni ce au trăit în timpul regimului monarhic şi au o anumită nostalgie, ori dimpotrivă, sunt câtuşi de puţin atinşi de o asemenea candidatură. Obiectivele în discuţie sunt următoarele :

1. Imaginea barometru a candidatului independent Principele Radu al României la Preşedinţia României.

2. Determinarea comportamentului de consum mass media al electoratului român din perspectiva importanţei sale într-o campanie electorală.

3. Determinarea intenţiilor de vot pentru Principele Radu al României.

Obiectivul numărul 1 a fost fixat plecând de ideea conform căreia un actor social, în cazul nostru un personaj politic, are o imagine socială care poate fi obţinută prin sondarea opiniei publice, şi poate fi cuantificată sub forma gradului de încredere de care politicianul se bucură şi a modului în care sunt percepute trăsăturile sale profesionale, politice şi umane.

Obiectivele cu numerele 2 şi 3 ni s-au impus ca o continuare logică a primului. În ce priveşte obiectivul numărul 2, orice articol / ştire de presă care nu a ajuns la public nu există pentru acesta şi nu-l influenţează în opiniile, atitudinile şi comportamentele sale ; în ce priveşte obiectivul numărul 3, nu ne putem gândi la o validare mai potrivită a imaginii publice a unui lider politic decât voturile pe care acesta reuşeşte să le câştige.

2. Fixarea cadrului teoretic

2.1. Imaginea publică a liderului politic

Nicolae Frigioiu concepe imaginea publică sub forma unui „complex de reprezentări colective ale unui grup, generate de rememorarea sau reactualizarea unor imagini legate de trăirile sale efective, fixate în memoria sa colectivă prin imaginarul social.” Grupul, noi am spune societatea, e implicat în generarea imaginii publice, aceasta din urmă deţinând pe cale de consecinţă o încărcătură ideologică. Prin urmare construirea unei imagini publice nu se rezumă doar la cele două niveluri de identitate pe care marketingul politic le prefigurează: identitatea civilă şi identitatea profesională ale omului politic / candidatului. Acest lucru este insuficient pentru ca imaginea personală să interacţioneze cu imaginea publică, cu aşteptările şi credinţele grupului. Numai la nivelul unei identificări cu o doctrină, cu o ideologie sau cu un ideal se poate vorbi de aşa ceva. Paradoxal raportării la aceste elemente de natură abstractă, imaginea publică nu poate şi nu trebuie să aibă un caracter „rece”. Ea „traduce” aceste lucruri greu de înţeles în ceva seducător, de la un anumit punct substituind programul politic al candidatului.

Toate angajamentele şi promisiunile pe care candidatul le face plătesc tribut imaginii sale. Numai o astfel de concretizare a conceptelor poate genera convingeri. În acest punct intervine imaginarul politic cu funcţiile sale de animare şi concretizare a abstracţiilor. Ca proiecţie a socialului, imaginarul politic este determinat de anumite structuri antropologice ce redau viaţa şi gândirea politică dintr-o epocă dată. În imaginarul politic românesc evenimente precum creştinarea neamului, cotropirile neamurilor barbare, au avut răsunet în balade portretizând eroi negativi, în formarea unei solidarităţi şi conştiinţe naţionale, în dorinţa de a-şi câştiga independenţa şi libertatea. Speranţa în mântuirea neamului a făcut ca masa să joace un rol important în desfăşurarea istoriei românilor. Amintim în acest sens intrarea voluntară sub arme pe timp de război în perioada feudală. Întotdeauna condiţiile vitrege ale prezentului trezesc românilor nostalgia măreţiei de odinioară, a rezistenţei de care au dat dovadă şi a destinului istoric glorios. Prin coborârea în trecut, prin contemplarea genezei şi a epocilor de aur de mult trecute, întărindu-şi credinţa, poporul român proiectează Speranţa într-un viitor pe măsura trecutului.

Procesul construcţiei imaginii politice comportă anumite caracteristici. În cadrul său legitimitatea şi autoritatea nu mai sunt doar factori care valorifică puterea politică. Ele devin, alături de charismă, elemente inerente ale sale. Apoi imaginea publică se mulează obligatoriu pe dorinţele publicului. O dată imaginea creată şi intrată în contact cu electoratul, aceasta reclamă o gestionare permanentă, adaptată în funcţie de evoluţia evenimentelor, de aspiraţiile şi nevoile electoratului. În al treilea rând, imaginea politică este realizată pentru că omul politic are nevoie să se diferenţieze. El va fi întotdeauna perceput prin prisma imaginii pe care a „cultivat-o” în rândurile publicului. Prin urmare, imaginea publică trebuie să fie conservată şi coerentă. Se cunosc cazuri în care o coerenţă scăzută a imaginii a avut repercusiuni dificil de înlăturat asupra vieţii politice a unor oameni politici. În acest sens se face apel la reguli de conservare şi fixare a imaginii politice, N. Frigioiu amintind două dintre ele: poziţionarea imaginii politice şi consolidarea imaginii politice. Limbajul care defineşte cele două reguli ne indică o apropiere a imaginii politice de imaginea de marcă.

Mai există un element care nu poate fi trecut în planul secund al structurării imaginii publice a omului politic / candidatului: personalitatea sa. Definită ca „ansamblul datelor bio-psiho-sociale care fac un individ să fie unic” , personalitatea unui om politic/candidat răspunde aspiraţiilor latente ale maselor, influenţând pe termen lung organizarea vieţii sociale. Aşa se explică în istorie ascensiunea rapidă a unor lideri care s-au aflat la timona unor naţiuni şi apoi decăderea la fel de fulgerătoare a acestora.