Intervenția Asistentului Social în Familiile cu Persoane Toxicodependente

1.1. Introducere în tema aleasă:

„Intervenţia asistentului social în familiile cu persoane toxicodependente„

Titlul de mai sus este un rezumat al temei propriu-zise. Tema aleasă este de fapt intervenţia asistentului social în familiile cu persoane toxicodependente pe parcursul tratamentului postcură urmate de acestea din urmă. Am ales să discut de dependenţa la heroină şi să definesc o asemenea intervenţie din perspectiva sistemică asupra familiei. Astfel titlul mai lung ar putea fi:

„Intervenţia asistentului social în familiile cu persoane toxicodependente (heroină) pe parcursul tratamentului postcură al acestora.

-perspectivă sistemică asupra familiei-”

Tema aleasă se referă la rolul asistentului social în familia unde există un dependent de heroină care vrea sa devină abstinent şi pentru aceasta urmează un tratament postcură după dezintoxicare. În cadrul acestui tratament postcură familia este privită dintr-o perspectivă sistemică: un sistem ce are rolul de a susţine dependentul să rămână abstinent.

Intervenţia în familie din perspectiva asistentului social este reprezentată de consilierea familiei, îmbunătăţirea relaţiilor între membrii, rezolvarea conflictelor şi încurajarea susţinerii familiei pentru abstinenţa dependentului. Ceea ce face asistentul social este de fapt atât lucru de birou şi consiliere cât şi lucru de teren pentru că face anchetă socială la locuinţa dependentului şi se ocupă de reintegrarea profesională şi socială a acestuia. În practică cel mai adesea se întâmplă ca în timp ce terapeutul discută cu dependentul, asistentul social să discute cu familia şi apoi să se stabilească o întâlnire cu toată familia pentru discuţii.

Perspectiva sistemică asupra familiei duce la o mai bună înţelegere a felului în care trebuie abordată orice problemă şi disfuncţionalitate din cadrul familiei şi la cum poate fi aceasta mobilizată pentru ajutorarea dependentului să se menţină abstinent. Ceea ce nu intră în rolurile asistentului social decât în cazul în care are formare de terapeut de familie în terapia sistemică. De aceea aici rezultă că este nevoie de o echipă multidisciplinară în care terapeutul împreună cu asistentul social să elaboreze un plan de intervenţie pentru dependent şi împreună cu acesta şi familia lui să hotărască obiectivele, paşii ce trebuie urmaţi, responsabilitatea fiecărui membru al familiei precum şi alte sarcini de lucru pe termen scurt sau lung.

După cum am spus anterior nu este rolul asistentului social fără formare în domeniu să facă terapie de familie dar acesta poate lucra împreună cu terapeutul, aceasta pentru a schimba limitele şi ierarhia sistemului familial pentru a reduce sau înlătura problema care încurajează consumul de heroină al unui membru. Pentru un lucru în echipă cât mai bun este nevoie ca asistentul social să privească familia din aceeaşi perspectivă, să cunoască conceptele cu care lucrează terapeutul şi să fie familiarizat cu acest fel de terapie pentru a putea face o genogramă şi pentru a înţelege instrumentele de lucru.

De asemenea accentul temei cade şi pe importanţa lucrului cu familia toxicodependentului, această intervenţie pentru menţinerea abstinenţei necesitând atât efortul şi lucrul cu dependentul de heroină cât şi cu familia acestuia. Această condiţie a lucrului cu familia dependentului se pune ca necesitate pentru obţinerea unor rezultate viabile. Dar aceasta presupune şi schimbarea sistemului familial o dată cu schimbarea modului adictiv de viată al unui membru al ei. Acceptând influenţa pe care mediul o exercită asupra individului ca factor ce îl determină să reacţioneze într-un fel sau altul admitem deci şi nevoia intervenţiei în acest mediu familial pentru sprijinirea schimbării individului.

Aş vrea să prezint în continuare motivele pentru care am ales această temă urmând ca după aceea să intru în temă şi să încep a o explica pe larg.

1.2. Motivaţia alegerii temei:

Am ales această temă din mai multe motive care ţin atît de interesul şi preocuparea mea pentru acest domeniu cât şi de noutatea acestor concepte în România dar şi datorită necesităţii acestui tip de servicii pentru dependenţi de heroină din ţara noastră.

Primul argument adus pentru alegerea acestei teme se referă la contextul actual al României şi anume faptul că după ce în anii 90 din ţară de tranzit România a devenit ţară de consum. Acesta a dus la o creştere rapidă a numărului de consumatori de heroină şi la evidenţierea necesităţii de astfel de servicii atât pentru dependenţii de heroină cât şi pentru familiile acestora. Cum în prima jumătatea a anului trecut (1.06.2004) conform doctorului psihiatru Vasilescu Lucian şeful secţiei XVI -Dezintoxicare- (Spitalul de Psihiatrie Dr. Alexandru Obregia) s-au internat pentru dezintoxicare sau supradoză 24.000 de toxicodependenţi de droguri. (acest număr reprezintă pe cei care s-au internat doar în Bucureşti în secţiile speciale de dezintoxicare sau în cele de psihiatrie din spitale)

Pentru că drogul cel mai consumat în România şi deci şi în Bucureşti este heroina, pentru obţinerea abstinenţei este nevoie de o cură de dezintoxicare deci cei internaţi se referă în marea majoritate la dependenţi de heroină. Numărul aşa de mare de consumatori arată necesitatea mare o serviciilor de orice natură pentru acest tip de toxicodependenţi.